Italian Job: Col du Grand Saint Bernard - 2473m

Partea a doua a relatării de pe Col du Grand Saint Bernard - o graniță de 2473 de metri înălțime. Dacă urcarea e frumoasă, apoi ce să mai spun despre pas în sine?

Dar până sus...mai e un pic de urcuș.

Peisajul devine din ce în ce mai sălbatic. Totuși urcarea nu e niciodată dificilă pentru că este spațiu pentru a evita acele de păr prea dese.

Păcat că m-am zgârcit la închiriere, mare păcat. Aventura trebuia să fie exact asta...condus pe drumuri de munte și eu m-am prezentat acolo cu un 1.2 benzină...

Aveam să regret în repetate rânduri alegerea în următoarele zile. Dar pe moment nu conta...de fapt cred că e doar o senzație acum, de moment, că scriu aceste rânduri într-o zi de iarnă cu zăpadă afară. La momentul respectiv nu a avut importanță lipsa de newton-metri...

Și asta pentru că peisajul îți dă diverse motive ca să nu te gândești la ce lipsește fix la momentul acela.

Lipsea timpul, un pic, dar aveam să-mi dau seama mai târziu.

Ziceam că peisajul devine din ce în ce mai sălbatic...

...stâncile tot mai ascuțite...

...culminând cu un pinten de stâncă ce se ridică din coasta muntelui.

Totuși din unghiul de mai sus nu se înțelege. Dar nu-i nimic, drumul merge chiar pe lângă el. Pentru scară, în imaginea de mai jos este si Audi-ul pe care îl urmăream :)

Dar să nu mai lungim povestea - iată cum arată vederea de lângă indicatorul de pas, indicator de pas cu care nu am poză pentru că am uitat să fac în învălmășeală. Și asta pentru că peisajul...nu, nu îți taie răsuflarea că nu e o lovitură în plex. Dar un pic, așa, nu poți să nu rămâi pe loc...

Chiar era învălmășeală, nu mint. Era deja 10 dimineața și era plin de lume pentru că fuseseră zile ploioase înainte. Și era doar marți. Parcarea era și ea aproape plină, abia am găsit loc pentru Ypsiluxa.

Da, în pas este și un lac și pe lac este și o insulă.

Să mergem până la hospice să vedem ce face lumea, poate înhățăm și un magnet. De fapt nu poate, ci sigur!

În caz că vă întrebați, da, este vorba de acel Saint Bernard. Dovada? Mai jos.

Uite cu așa ceva trebuia să mă dau pe șosea...

Lacul așa arată - e destul de mare. Poza e făcută din Elveția, pe malul opus este Italia.

Ia să mergem înapoi în Italia!

Desigur, nu înainte de a lua magnetul. Am preferat ultima bucată dintr-un magnet care nu are nici un înscris dar care reprezintă un exemplar de Saint Bernard cu butoiaș de tărie la gât.

Albergo Italia, varianta scumpă de înnoptat în pas. Poate pentru că e fix pe graniță?

Un refugiu aflat pe traseul care înconjoară lacul.

Poză pe graniță...

...și încă una la peisaj...

Frumos tare. Cum e cu percepția asta de moment, eram cât pe ce să declar că acesta e cel mai frumos pas pe care l-am văzut. Totuși am intuit că e doar o senzație, aveam să mai am acest impuls o dată în aceeași zi și apoi de mai multe ori în zilele succesive. Dar să vedem...