În loc de retrospectivă 2017-2021

 Acum vreo săpătămână vorbeam cu vecina și a zis ceva de genul ”Ah, azi e anunțată vreme bună deci mi-am luat liber”. Ce concept! Nu e o idee chiar rea mi-am zis, așa că vineri am pus alarma la 5:50 cu gândul să profit de ceea ce va fi probabil ultimul week-end de vară din an. Soare, 25 de grade și nici un nor anunțat pe o rază de sute de kilometri. Soția neavând ore suplimentare ca mine și nedându-se în vânt după 10 ore plus în mașină pe drumuri de munte, am zis că e momentul oportun să văd ce e cu niște destinații de pe lista mea cu hochalpenstrasse-uri.

Little lives

Întotdeauna mi-am dorit să pot face foto macro - și cel mai aproape am fost când am avut Tamron-ul 70-300 care putea face un macro 1:2 - decent pentru prețul său. Nu, compactele care pot focaliza la jumatate de centimetru de obiectiv nu fac macro și e oricum inutil pentru că sperii subiectul, dacă e vorba de o insectă vie. Astfel, prin octombrie am decis că nu mai pot trăi fără un obiectiv dedicat așa că am pus gheara pe un Sigma 105mm f/2.8 EX DG OS HSM Macro.

Joacă și rolul de obiectiv de portret foarte bine așa că nu a fost greu să aleg. Ar fi fost mai ieftin ceva cu focală mai scurtă dar ar fi trebuit să mă apropii prea mult de subiect. Ce poate face, să vedem mai jos.

Litoralu' românesc

Cu melodia aia cu refren pițigăiat în cap, mă gândesc că ar fi vremea să facem o vizită mării, chiar daca ea e neagră nu albastră ca în cântec. După vizita recentă în Sardinia, litoralul românesc nu prea mai arată așa glorios.

Grecia mea: Întoarcerea acasă

Din motive logistice, publicăm mai întâi postul cu întoarcerea acasă și abia apoi, ca bonus, articolul despre stânca cu români din sudul extrem al Greciei. Motivele sunt că niște cadre sunt pe un hard disk care nu este în raza de acțiune a ghearei personale - însă pozele de mai jos sunt deja încărcate și gata de lansare.

Nu sunt foarte multe de spus - aș înflori cu statistici gen prețuri și kilometri dar îmi este lehamite să caut (kilometrii) sau pur și simplu nu mai știu (prețurile). Estimări se pot face totuși...așa că...cam cât costă să faci o Grecia? Evident că nu o să vă ajute pentru că traseul și cazările depind de fiecare dar nah, se pare că e bine pentru trafic.

Grecia mea: One island, one world - Avlemonas și Milopotamos

Săptămâna a început prost - după ce că am încurcat hotelurile și am făcut o excursie inutilă în afara Milano-ului ca mai apoi să mă întorc în centru, am descoperit că am uitat acasă pijamalele așa că se pare că voi dormi ca Marilyn, îmbrăcat doar cu Chanel. Ca să mă relaxez, o să vă povestesc despre ce se poate vizita pe insula Kythira.

PS: acum am descoperit că am uitat și Chanel-ul :(

Grecia mea: Chora și Kapsali - 2 în 1

Nimeni nu mi-a explicat de ce capitala insulei (dacă se poate numi așa) se cheamă când Kythira când Chora, după cheful și dispoziția interlocutorului. A trebuit să caut eu și să aflu că Chora e de fapt o denumire generică, un fel de "capoluogo" - există o Chora și pe Mykonos de exemplu. Cât despre 2 în 1...Kythira town e sus pe deal oferind priveliști aparte și un orășel alb întortocheat cu pisici, flori colorate și o cetate vizitabilă dar, evident, nexam plajă. De capitolul plajă se ocupă în zonă Kapsali, cu cele două golfulețe cu nisip și fermecătorul far. Așadar, să vedem ce și cum...

Să începem cu Kapsali - probabil singura plajă acceptabilă de pe insulă. Ah ba nu, și Diakofti are ceva plajă faină. Dar oricum, plajele sunt foarte puține pentru că insula are în general aspectul unei stânci abrupte care iese din apă. În articolul viitor vă povestesc despre alte plaje.

Grecia mea: Ferryboatin'

Da, sunt în mod curios atras de ideea de a urca mașina pe o barcă - nu pot să explic de ce. Nu pot să spun că mi-am ales destinațiile ca să includă și feribot (mai ales că de obicei e o operațiune scumpă) dar dacă e cu feribot...it's a plus!

Așadar, azi e articol cu nave (dar nu numai). Începem cu Panagitsa, una dintre cele trei nave care asigura legătura cu Elafonisos - un mic ferryboat de 500 de tone cu o singură intrare. Descrierea e RO-RO dar nu e chiar așa decât dacă nu faci o întoarcere din 3 mișcări înauntru sau intri direct cu spatele.

Grecia mea: Drumuri însorite

Altă zi, alte drumuri prin Grecia - ca să ne mutăm de la un loc foarte frumos la un alt loc foarte frumos. Tot Pelopones, doar că "gheara" din est - care are un cu totul alt profil decât cea din mijloc. Și ca să fie mai interesant, am ales o insulă - de fapt două. Mă rog, o sa vedeți. Dar până acolo avem drumuri de Grecia...

Ne-am trezit de dimineață în Porto Kagio și am luat micul dejun cu vedere la golf - unde Sunseeker (iahtul alb) aparent găsise soarele pe care îl căuta. 

Grecia mea: Porto Kagio - la capătul Greciei

Dacă te uiți așa la harta Greciei, Pelopones-ul e toată partea sudică - fostă peninsulă, actuală insulă (detaliem mai încolo ce și cum dar in my book, dacă poți să dai ture în jurul ei cu barca pe apă, se cheamă insulă). Ei și în partea sudică sunt așa 3 peinsule mai mici, ca niște gheare. Cea vestică tocmai o vizitasem, Methoni e la capătul sudic. Gheara din mijloc, cea mai ascuțită și aridă, e mult mai puțin primitoare dar dacă insiști poți să rezervi o cameră în Porto Kagio de exemplu. Așa cum am făcut noi.

Dar mai întâi trebuie să ajungi acolo, lucru nu neapărat simplu. Long story short, mai bine parcurgeți drumul la lumina zilei.

Iarna la Cinque Terre

Dacă e un moment hipster de mers la Cinque Terre, acela e în ianuarie, negreșit. Totul e închis pentru luni de zile dar avantajul e că ai locul numai pentru tine. Bine, mai sunt turiști rataciți dar sunt neglijabili.

Grecia mea: Voidokilia - un colț de rai

Pentru ca tocmai a venit primăvara, cred că e un moment propice pentru povestiri calde. Iar unul dintre aceste momente calde a fost vizita la Voidokilia, cea mai frumoasă plajă întâlnită de noi pe țărmul vestic al Greciei. Nu pot să mă dau expert (încă) dar aștept propuneri pentru acest titlu.

La Spezia - mare, palmieri, nave de război și munți înzăpeziți

Am prins tot ce trebuie în prima imagine? Mmm, se pare că nu. Lipsesc munții înzăpeziți. Ei bine, credeți-mă că la La Spezia sunt toate cele din titlu. Și nu, nu e o greșeală, numele orașului e chiar La Spezia. Dar localnicii nu îl folosesc, cică. Confuzant...

Grecia mea: O zi albaneză - Ksamil și Butrint

Da, știu, Albania nu e Grecia. Dar puteam să rezistăm tentației să pășim pe tărâm albanez când eram cazați așa aproape? Bineînțeles că nu. Plus că trebuia să ajungem să vedem insulele astea văzute pe Google Earth...

Așa că dis de dimineață ne-am suit în mașină și am apucat drumul spre nord - aveam de parcurs doar puțini kilometri, după standardele mele. Am salutat Igoumenitsa din mers și am parcurs în fugă bucata până la graniță unde...a durat mai mult decât ne așteptam. Asta pentru că toată lumea e verificată temeinic, de două ori. O dată de partea greacă, o dată de partea albaneză - cărți de identitate, pașapoarte (da, la partea albaneză au vrut pașapoartele că cică buletinele nu puteau fi scanate și n-aveam chef de parlamentări așa că le-am dat și așa am primit și ștampilă), asigurare mașină, acte mașină, pfff...

Lovech și Devetashka Peshtera

Săptămâna asta încheiem mai multe serii - azi e rândul mini-seriei cu Bulgaria de astă-vară. Pe drumul de întoarcere de la Sofia am oprit să vedem Devetashka Peshtera și Lovech. Mai întâi Lovech, că el era mai aproape de Sofia.

Grecia mea: Bine te-am găsit!

Să nu neglijăm nici această serie, chiar dacă nu se potrivește cu ce e afară. Considerați-o o sursă de inspirație pentru vacanțele următoare. Așadar, cum am ajuns în Grecia...

...well, pe șosea! Am lăsat în urmă șoselele de o calitate îndoilenică ale Macedoniei și am făcut la dreapta către Grecia. Dar cu plinul făcut în Macedonia, mulțumim Macedonia! Poate ne mai vedem! Și de acuma titlul seriei "Grecia mea" este pe deplin îndreptățit.

Aurora chasing

N-am să discut despre fenomenul în sine - am să spun doar atât, că este pe bucket-list-ul multor oameni deși nu e chiar atât de rar. Contează condițiile meteo și activitatea soarelui dar sunt șanse mari ca dacă stai mai mult să prinzi cel puțin o noapte cu activitate. Noi știam de la început că șansele sunt mici dată fiind șederea extrem de scurtă dar asta nu ne-a împiedicat să sperăm.  Așadar, am plecat la vânătoare de auroră boreală!

Trebuie menționat că șansele să poți vedea aurora din oraș sunt mai mici din cauza poluării luminoase - cel mai bine se vede dintr-un loc izolat. Și unde există cerere există și ofertă - la Tromso sunt cel puțin 4 agenții care organizează tururi în pustietate fix pentru așa ceva. Le poți contracta de la centrul turistic - noi am aflat de ele tot de acolo și deși ni s-a zis că șansele sunt mici pentru seara respectivă...era tot ce aveam la dispoziție. La 6 dimineața aveam avion...deci, două bilete vă rugăm!

În căutare de cireșe la Gallipoli

O brumă de cultură generală nu e întotdeauna mai bună decât lipsa ei - așa încât eu când făceam traseul din excursie, văzând că ajungem la Gallipoli, am crezut că ajungem în locurile în care s-au dat faimoasele bătălii din al doilea război mondial. Italia, aliați, invazie...cadra. Ei bine Gallipoli vine de la Kallipolis adica Oraș Frumos în greacă și ce să vezi, mai este un Gallipoli  (o peninsulă întreagă) în Turcia. În apărarea mea, Gallipoli sună italienește nu turcește...

Flecul tocului cizmei italiene - Santa Maria di Leuca

Sunt conștient ce anotimp este afară și chiar as relua poveștile mai de sezon numai că din pricina unor mici dar insurmontabile dificultăți tehnice nu pot să fac asta (momentan, vă asigur). Așa că voi continua cu cel puțin 1-2 episoade de vară. În cel de față vedem ce e cu Santa Maria di Leuca.

Evident, nu știe nimeni despre ce e vorba - de altfel nici eu nu știam până să plănuiesc excursia. Dar dacă zic flecul tocului cizmei italiene, începe să sune cunoscut?

Pe coasta spre Otranto

Am plecatdin Lecce relativ devreme - nu că ar fi contat pentru trafic - era duminică dimineață. Prima țintă a zilei era Torre dell'Orso dar cum șoferul și GPS-ul nu au întotdeauna aceeași înțelegere asupra căii de urmat, am ajuns la mare la Roca Vecchia.

Belogradchik - c'est chic!

Nu vreau ca acest post să fie tirada mea clasică - însă Bulgaria chiar e mai mult decât o țară de tranzit către Grecia. Și nu, nu e doar Veliko Târnovo. În partea de vest - în care sunt de acord că se ajunge greu de la București - este Belograchik. Ce e așa special la acest "mic orășel alb"? (traducerea numelui adicătelea).