28 November 2014

Arsenale militare marittimo di Taranto

După plimbarea prin tocul cizmei la Leuca și Gallipoli, am tras pe dreapta pentru noapte într-un loc deloc turistic. Când le-am zis unor colegi italieni unde o să stăm m-au întrebat așa cu scârbă "de ce?". Asta pentru că e un port industrial fără nimic turistic (în accepțiunea mainstream a cuvântului) prin preajmă. Am avut cameră frumoasă spre mare la unul dintre ultimele etaje - cu balcon numai bun pentru ship-spotting de dimineață cu un coș de cireșe lângă. Cred că așa m-am dat de gol cu scopul șederii noastre la Taranto - ca să vedem Arsenale Militare Marittimo, măcar de pe balcon.
Arsenale Taranto
Taranto are meritul de a fi un port natural foarte bun - dispune de o lagună care se închide cu o insulă mică și două poduri, din care unul e mobil. Deși Mar Piccolo (căci așa îi zice lagunei) e destul de mare, ideea de a avea navele blocate destul de ușor în lagună probabil nu le-a plăcut italienilor așa că au construit  și în afara ei pentru că oricum portul e protejat de o altă insulă mai în larg. Probabil ca să nu deranjeze prea des traficul pe timp de pace (termenul tehnic este a se fâțâi), navele militare mari sunt in portul exterior iar în portul interior stau numai cele din parcul rece. 

27 November 2014

Overheard in #8

A trecut mai mult de un an de la ultimul episod, timp în care am mai strâns ceva material dar nu excesiv de mult. Aparent în România e destul de greu...

Here goes, in no particular order:

Un italian povestea cum o să-și petreacă el luna Decembrie:
-Lunedi parto per due settimane negli Stati Uniti per un training, poi 2 settimane di ferie...vado giu dai miei e poi forse vado anche in montagna a sciare...
Alt italian, mai mucalit de felul lui, îl întreabă serios:
-Ah, bello, e a fancullo quando ci vai?


26 November 2014

Cea mai lungă noapte

Ideea a apărut prin septembrie iar implementarea a fost înlesnită de niște bilete de avion foarte convenabile. Planul era să mergem să vedem cum e noaptea polară și poate să zărim aurora (măcar o codiță, un solzișor). Nu a ieșit ca la carte în schimb avem niște amintiri foarte frumoase. 

Destinația a fost mai-demult-cunoscut-ul Tromso, 350 de kilometri nord de Cercul Polar și, la vremea respectivă, cufundat în adânca noapte polară.
Tromso
Am zburat la Oslo (vorba vine pentru că Sandefjord e foarte departe de Oslo) și am mers la Gardermoen ca să ne continuăm călătoria cu ceea ce probabil este cea mai faină companie aeriană cu care am zburat. Norwegian Air Shuttle are avioane foarte noi (737-900 cu Wi-Fi la bord) și prețuri foarte bune - am dat 39 de euro pentru un zbor dus-întors de 3000 de kilometri în total.

18 November 2014

În căutare de cireșe la Gallipoli

O brumă de cultură generală nu e întotdeauna mai bună decât lipsa ei - așa încât eu când făceam traseul din excursie, văzând că ajungem la Gallipoli, am crezut că ajungem în locurile în care s-au dat faimoasele bătălii din al doilea război mondial. Italia, aliați, invazie...cadra. Ei bine Gallipoli vine de la Kallipolis adica Oraș Frumos în greacă și ce să vezi, mai este un Gallipoli  (o peninsulă întreagă) în Turcia. În apărarea mea, Gallipoli sună italienește nu turcește...
Gallipoli

16 November 2014

Grecia mea: Ohrid - Macedonia revine în forță!

Am plecat din Skopje cât am putut de devreme cu gândul că măcar seara o să fim în Grecia, la mare. Am plecat dezamăgiți că nu am găsit ce am sperat - un oraș fermecător cu influențe din mai multe culturi. Influențe sigur sunt dar la fel de sigur, fermecător nu e. Așa că pe drumul spre Ohrid nu prea știam la ce să ne așteptăm, mai ales că peisajul este destul de anost. Dacă nu vreți să citiți până la capăt, concluzia e că Ohrid a fost locul care a "spălat" imaginea Macedoniei în ochii noștri.
Ohrid

14 November 2014

Flecul tocului cizmei italiene - Santa Maria di Leuca

Sunt conștient ce anotimp este afară și chiar as relua poveștile mai de sezon numai că din pricina unor mici dar insurmontabile dificultăți tehnice nu pot să fac asta (momentan, vă asigur). Așa că voi continua cu cel puțin 1-2 episoade de vară. În cel de față vedem ce e cu Santa Maria di Leuca.

Evident, nu știe nimeni despre ce e vorba - de altfel nici eu nu știam până să plănuiesc excursia. Dar dacă zic flecul tocului cizmei italiene, începe să sune cunoscut?
Santa Maria di Leuca

11 November 2014

Postăvarul Sofiei - Vitosha

Sofia se aseamănă un pic cu Skopje în sensul că la sud are un munte - în cazul Sofiei diferența de nivel este semnificativă, 1500 de metri. Vitosha este numele lui și (aici o să folosesc un verb fără traducere directă în română) it towers above Sofia. Nu degeaba strasse-ul lor îl omagiază, purtându-i numele.

Noi am plecat să-l cucerim sâmbătă dimineață pe o vreme incertă. Se urcă cu mașina până la o cabană, pe un drum cu piatră cubică de vreo 13 kilometri dacă îmi aduc bine aminte. La intrare e un semn cu interzis între anumite ore dar nah, when in Rome...am așteptat să vină o mașină din spate și ne-am luat după ea. Bineînțeles, faceți uz de propria judecată când vine vorba de astfel de situații.
Vitosha

10 November 2014

Italy, what else?

După ce am călătorit azi cu 1 taxi, 2 avioane, 1 autobuz, 1 microbuz, 3 metrouri și 2 autocare, am ajuns în sfârșit în pat - lucru bun de altfel, pentru că azi e prima oară când m-am trezit fără rezervare la ora 16 pentru ziua în curs. I know, I know, ce periculos trăiesc...

Ziua a decurs de fapt complet previzibil, începând cu discursul pesimisto-rasist al taximetristului de dimineață. A continuat apoi cu o la fel de previzibilă întârziere a avionului Alitalia și cu cu șoferul de microbuz cu centura prinsă în spatele scaunului care a vorbit toate cele 20 de minute la telefon dar a găsit timp și pentru un șofer care-l incomoda: "Ma dove cazzo va a passare quel teșta (sic!) di cazzo la?"
Lucrurile nu s-au schimbat la Milano, la sosire la Centrale FS extracomunitarii îți flutură pe sub nas zeci de umbrele (căci afară plouă), stația de metrou încă nu e terminată și sunt aceleași cozi la automate. Ba nu, mint, linia Lila s-a extins de la Zara la Garibaldi FS - dacă nu vă spune mare lucru, e ok. Mă bucur și eu că o să dureze naveta mai puțin...

Exilul temporar este într-un fel de sat artificial de la sud de Milano numit...Milano 3. Ce pot să zic este că biletele pentru autocarul care te duce acolo se cumpără...de acolo. Adică de la destinație. Adică cumva ar fi trebuit să le am deja. Cum, nu știu. Șoferul nu părea impresionat de scuzele mele, mai ales că l-am oprit când închisese deja ușa.

Dimineață am ezitat să-mi iau fularul dar mare greșeală am făcut întrucât la Milano la 15 grade e un fel de parada modei la bărbați. Eșarfe și fulare, everywhere. Iar la prânz bărbați în toată firea mănâncă cât o vrabie. Trebuie să studiez acest aspect totuși, am senzația că știu ei ceva...

Am asistat și la discuția poate stereotipică în care cineva din sud povestește cum la ultimul accident și-a reparat mașina pe asigurare nu numai el ci și fratele său. Ce vină aveau ei că îl cunoșteau pe cel de la service și întâmplător și pe inspectorul de la daune?

Iar seara, după ce am recurs din nou la hotelul care m-a găzduit o vară și o primăvară, am intrat pe ușa pizzeriei știute și mai marele locului a afișat un zâmbet mare și a întrebat: "Pizza kebab?", așa cum făcea acum doi ani. Italia, ti amo!

Dacă există o mâncare care să te facă să te simți murdar atât fizic cât și moral, aceasta este pizza kebab. Nu știu dacă e legat de faptul că îmbătrânesc și nu mai "duc", însă simt nevoia de un duș cu șampon anti-vinovăție (și poate o spălătură gastrică?). În apărarea mea, nu mai mâncasem de ieri seară, firmiturile de la prânz nu se pun.

Acestea fiind spuse, o săptămână faină vă urez. Sper să fie timp pentru ceva articole aici pe blog...

26 October 2014

Grecia mea: Skopje, knock-out în runda 2

Runda doi de Skopje a avut loc în două versiuni, cea de amiază și cea de seară. Pentru că pe la 12 deja bătusem de trei ori centrul și tot bazarul, am zis să mergem la hotel, să ne cazam și să luăm mașina să vedem niște împrejurimi.
Skopje
Zis și făcut, pus pe GPS destinația "împrejurimi" și am pornit la drum. În cazul de față împrejurimile se refereau la un canion în imediata vecinătate a lui Skopje - Matka pe numele său. Este și un baraj, bărci pe lac, mânăstire, restaurant. Ce mai, must see. Un fel de Pasărea, cea de lângă București. Problema cu astfel de locuri într-o după amiază de vară este că, la fel ca la Pasărea, e plin de picnicari și ai nevoie de o macetă pentru fumul de grătare. Cât despre locul de parcare...he he he...să zicem că mi-a luat 10 minute numai ca să pot să întorc ca să fugim de acolo. Consolarea, ca să zic așa, a fost că am văzut biserica sătească din Glumovo. Mică și cochetă, nu?

15 October 2014

Pe coasta spre Otranto

Am plecatdin Lecce relativ devreme - nu că ar fi contat pentru trafic - era duminică dimineață. Prima țintă a zilei era Torre dell'Orso dar cum șoferul și GPS-ul nu au întotdeauna aceeași înțelegere asupra căii de urmat, am ajuns la mare la Roca Vecchia.
Otranto

12 October 2014

Belogradchik - c'est chic!

Nu vreau ca acest post să fie tirada mea clasică - însă Bulgaria chiar e mai mult decât o țară de tranzit către Grecia. Și nu, nu e doar Veliko Târnovo. În partea de vest - în care sunt de acord că se ajunge greu de la București - este Belograchik. Ce e așa special la acest "mic orășel alb"? (traducerea numelui adicătelea).
Belogradchik


10 October 2014

Grecia mea: Skopje - orașul cu 1000 de statui

Să pornim la drum - la figurat adică, în noua serie despre concediul de anul acesta. Am pornit la drum la propriu într-o noapte de sâmbătă spre duminică. N-am mai plecat la drum lung la ore din acestea - la 1 noaptea și nu știam cum o să fie. Până la Skopje aveam cel puțin 8 ore deci am fi ajuns numai bine, dimineața.

Am trecut granița fără evenimente și am continuat - aveam deja vinietă din expediția de la Sofia. Numai de căutat vinietă la 2 noaptea la periferia Ruse-ului nu aveam chef. M-am luat după niște iepurași de București dar la Byala i-am pierdut pentru că au luat-o spre Veliko. Noi am continuat spre Plevna, cu spectacol de lumini - o furtună de vară care ne-a și udat lângă Plevna. Tot lângă Plevna am întâlnit și singurul radar de pe teritoriul bulgar.
Skopje
După Plevna, pe autostradă, m-au ajuns din urmă iepurașii - numai ei știu pe ce traseu au luat-o de am ajuns eu înaintea lor. În jur de ora 6 eram pe centura Sofiei și vedeam primele raze de lumină. E interesant cum se contractă timpul în situațiile astea. Ascultam ceva Radio Castravete și avea anunț de oră exactă. De fiecare dată mă lua prin surprindere, puteam să jur că au trecut doar 15 minute.

05 October 2014

Ecce Lecce! - Firenze del Sud

După o zi de umblat după trulli am ajuns în Lecce pe înserat. Auzism și de Lecce, dar porecla de Firenze del Sud am descoperit-o abia când îmi făceam temele pe genunchi, cu câteva zile înainte de plecare. Așadar, dați-ne Firenze! Artă, alea-alea...
Lecce

16 September 2014

Peștera Măgura

După ce am plecat din Vidin spre Sofia, peisajul s-a schimbat destulde brusc de la Bărăgan la...Carpați - din lipsă de cultură generală, nu știu ce munți au ei acolo dar cert este că sunt cam găunoși și te lasă să-i vizitezi.
Magura cave

13 September 2014

Asta e Grecia mea

Motto:
"Asta e Grecia mea
Ne dăm la tzatziki și sardea"

Vine un moment în viața românului când trebuie să "facă Grecia cu mașina". Nu, nu cu charter-ul, nu la Atena. E un fel de majorat, nu ești bărbat până nu traversezi Bulgaria, așa cum făceau strămoșii noștri daci când mergeau la plajă în Halkidiki. Iată că anul acesta ne-a venit și nouă rândul la acest examen de maturitate.

Așa a apărut prima problemă - unde să mergem în Grecia? Fiind hipsteri at heart am folosit criteriul "Am auzit de el de la românași? Nu mergem acolo." De fapt nu ține de hipstăreală ci mai mult de dorința de a nu se transforma vacanța în ceva asemănător cu ce am putea găsi pe litoralul românesc. Credeți ce vreți dar din păcate experiența îmi spune că românul mediu e cam grobian pentru a fi suportat în vacanță. Așa că din start au zburat pe fereastră Halkidiki, Corfu, Lefkada, Zakinthos, Skiatos și altele. Nu mă înțelegeți greșit, nu am zis că nu e frumos acolo sau că nu vom merge - doar că anul acesta am vrut să fim mai retrași.
Grecia

Un alt criteriu a fost să fie cu plaje frumoase așa că am deschis Google Maps și am început să survolez coasta în căutare de locuri faine. Apropo, noul Google Maps cu sugestii de imagini din locul asupra căruia te găsesști e perfect pentru acest task. Apoi un pic de informare pe Trip Advisor și planul era gata.

Planul nu e the faint of heart și un preview e mai jos. E cam toată Grecia continentală - la final au fost 4280 de kilometri (mai puțini ca acum doi ani). Dacă vă mai întrebați când mai e timp de plajă și tzatziki...well, let me worry about that. Spoiler: a fost timp pentru mult prea mult tzatziki și nu am fost vreodată așa bronzat.
Mai jos avem un rezumat cu cele mai frumoase momente din fiecare loc, urmând ca în următoarele săptămâni să mai dezvolt subiectul. Pe scurt? I effing LOVED it. The food, the places, the people.

21 August 2014

Out of Office

Tocmai ce l-am setat, e drept, anticipat. Send only during this period, yadda yadda limited access to email...yadda yadda. Buuun...

Unul dintre dezavantajele mersului în concediu la sfârșitul verii este faptul că deja e mai frig și ziua mai scurtă. Hell, la 1 august erau deja hanorace în magazine, gata, colecția de toamnă. Când să-mi suplimentez și eu rezervele de pantaloni scurți, pauză. Ca să nu mai zic că toată vara am avut feed-ul plin de yonvacanță, noilamare, etc. Avantajul, dacă se poate spune așa, e că e mai puțin aglomerat și (sperăm) mai ieftin. Plus că acum noi o să fim pe feed și ceilalți la birou.

Așa că setez și aici un fel de out of office, nu că aș fi fost foarte prezent în ultima vreme dar nah, să știe omul. E la modă acum să-ți anunți vacanța pe blog, dacă îl ai. Nu o fac cu lux de amănunte pentru că n-am timp. Oricum, narcisismul mă va împinge probabil să postez imagini pe facebook, weather and chef permitting. Aproape live - știți voi, pictures or it didn't happen.

Ura și la gară!

20 August 2014

Brindiamo per Brindisi

Rămăsesem înfometați pe ulițele din Ostuni - cu povestirea, că nu ne ținea nimeni forțat în Ostuni. Așa că am mers la urbea mai mare din zonă. Brindisi e un nume care din nou îmi este cunoscut - nu știu de unde și cum, dar așa este. De fapt Italia are o concentrație mare de astfel de orașe, pentru mine. O fi pentru că obișnuiam să-mi citesc știrile în italiană...dar ce mai contează? Să mergem!
Brindisi

19 August 2014

Vidin

Week-end-ul de Sfânta Maria l-am "consumat" pe un roadtrip foarte plăcut la Sofia. Și cum drumul cunoscut nu e întotdeauna cel mai bun, am plecat spre vestul țării și astfel am reușit să vedem niște locuri foarte frumoase dar îndepărtate de București - o primă oprire a fost Vidin-ul.
Vidin
Dar mai întâi am traversat toată partea de sud a țării, de la Turnu Măgurele până la Calafat. Nu am mai fost pe aici - decât poate cu gândul, când eram mic și la radio era Cotele Apelor Dunării. Calafat, Bechet, Corabia...Corabia mi s-a părut cea mai promițătoare dar și Calafat are ceva potențial. Dar cum noi aveam de ajuns la Sofia, nu am explorat în detaliu fiecare localitate.

12 August 2014

Italian Job: Bonus - Passo San Boldo

Este numit și drumul celor 100 de zile pentru că atât a durat construcția (de fapt 130 dar așa a rămas în memoria colectivă) - și de când am văzut imaginea --asta-- am zis că trebuie să ajung acolo. Prima dată a trebuit să mă asigur că nu e vorba de Photoshop...
Passo San Boldo


11 August 2014

Italian Job: Marmolada și Lago Fedaia

Mai am o săptămână până se împlinește anul de când am plecat în această excursie și am zis că vreau să termin până atunci. Așa că azi avem episodul final (dar nu cel de urmă) - Lago Fedaia și Marmolada.
Lago Fedaia

Related Posts with Thumbnails