17 December 2014

Oslo la apus

Încheiem si capitolul excursiei nordice cu câteva imagini din capitala Norvegiei - cea pe care am bătut-o la pas două zile acum mai bine de un an. Lipsa soarelui (deh, tocmai veneam de la cea mai lungă noapte) a fost compensată de un apus superb peste Oslo Fjord.
Oslo
Mai spre sfârșitul articolului, un pic de istorie, dacă aveți curiozitatea.

16 December 2014

Grecia mea: Syvota - starter pack

Căutați un loc în Grecia nu tocmai departe dar care să aibă tot ce trebuie? Taverne, mai multe plaje, bărci de închiriat, gyros, apus, tzatziki Mythos din pahar înghețat? Look no further! Syvota este locul, asta dacă nu vreți să vă beți mințile în club noaptea - acolo nu pot să vă ajut și am senzația că Syvota nu e locul pentru voi.
Syvota
Serios, îmi pare tare bine că am deschis experiența helenică cu Syvota, nu cred că puteam să nimerim mai bine. În umbra mai marelui Corfu, pe un drum secundar la vreo 20 de minute de Igoumenitsa, Syvota este esență de Grecia! Auzi la mine, am ajuns abia anul acesta în Grecia și deja mă declar cunoscător. Ei bine da, am această îndrăzneală mai ales că e vorba de o aserțiune generală. Syvota e departe de a fi cel mai frumos loc pe care l-am văzut în Grecia dar asta nu înseamnă că nu e frumos.

15 December 2014

Insolație la Bari

Ultimul episod din mini-vacanța din Salento de astă vară - Bari! L-am găsit însorit și oarecum aglomerat, se vede că are aeroport internațional. Am găsit un loc de parcare (la soare) și am plecat să căutăm mai multe monede (da, au sistem din acela retardat în care trebuie să ai mii de euro în monede ca să poți să faci o plimbare ca omul de 2-3 ore). Evident a trebuit să mă întorc la mașină să mai pun monede dar nah, frustrări civilizate, ce să zic...și totul prin soare. După cum observați, soarele a jucat un rol important în ziua respectivă.
Bari

14 December 2014

Lovely Sofia

Am văzut Sofia anul acesta de Sfânta Maria și din păcate cele trei zile nu au fost de ajuns. Parte pentru că drumul dureaza mult, parte pentru că am avut activități outdoor - cățărarea pe Vitosha. Am auzit despre ea numai lucruri neutre sau negative însă pot declara cu încredere că sunt mistificări - probabil generate de vizitatori care au vrut să țină Sofia numai pentru ei.
Sofia

10 December 2014

Akershus - Oslo fortress

Plimbarea prin Oslo am început-o la Opera House, un loc modern. Prin urmare, am zis să mergem să vedem și ceva istorie - fortăreața orașului, Akershus. E relativ aproape de centru, intrarea e liberă...de ce nu.
Akershus Oslo fortress
Locul are în continuare statut militar dar turiștii sunt lăsați să umble în voie pe lângă armament - că deh, e mai mult recuzită. Dar să vedem ce e cu fortăreața aceasta...

09 December 2014

Grecia mea: Bine te-am găsit!

Să nu neglijăm nici această serie, chiar dacă nu se potrivește cu ce e afară. Considerați-o o sursă de inspirație pentru vacanțele următoare. Așadar, cum am ajuns în Grecia...
Grecia
...well, pe șosea! Am lăsat în urmă șoselele de o calitate îndoilenică ale Macedoniei și am făcut la dreapta către Grecia. Dar cu plinul făcut în Macedonia, mulțumim Macedonia! Poate ne mai vedem! Și de acuma titlul seriei "Grecia mea" este pe deplin îndreptățit.

08 December 2014

Sighisoara de Revelion

Ca să mențin specificul de blog istoric o să continui prin a elimina materialele mai vechi. Și, ca în bancul acela cu ceasul stricat care arată de două ori pe zi ora exactă, și materialul, dacă aștepți îndeajuns de mult, devine din nou de actualitate. Asa că...Sighișoara de Revelion.  Sau pe acolo...
Sighisoara

03 December 2014

Numai pentru hipsteri: Taranto, orașul celor două mări

Așa cum spuneam data trecută, intențiile mele de vizitare a orașului Taranto au fost întâmpinate cu neîncredere de italieni (neîncredere despre care încep să cred că e nefondată, pentru că week-end-ul acesta am fost la Cremona în ciuda indicațiilor că "sigur nu e nimic de văzut acolo" și am găsit probabil cea mai frumoasă catedrală văzută până acum). Dar rezervarea e rezervare așa că ne-am prezentat la hotel în ceea ce părea să fie un fel de zonă mai industrială a orașului.
Taranto

Ei bine nu, sărăcuțul, așa arată el - Taranto e cam industrial. Și ce nu e industrial e abandonat saaau...amândouă, industrial și abandonat. Până și piscina de la hotel arăta abandonată. dar hei, ne-au dat apartamentul de pe colț și parcarea a fost inclusă - deci eforturile sunt apreciate.

30 November 2014

Aurora chasing

N-am să discut despre fenomenul în sine - am să spun doar atât, că este pe bucket-list-ul multor oameni deși nu e chiar atât de rar. Contează condițiile meteo și activitatea soarelui dar sunt șanse mari ca dacă stai mai mult să prinzi cel puțin o noapte cu activitate. Noi știam de la început că șansele sunt mici dată fiind șederea extrem de scurtă dar asta nu ne-a împiedicat să sperăm.  Așadar, am plecat la vânătoare de auroră boreală!
Aurora hunting
Trebuie menționat că șansele să poți vedea aurora din oraș sunt mai mici din cauza poluării luminoase - cel mai bine se vede dintr-un loc izolat. Și unde există cerere există și ofertă - la Tromso sunt cel puțin 4 agenții care organizează tururi în pustietate fix pentru așa ceva. Le poți contracta de la centrul turistic - noi am aflat de ele tot de acolo și deși ni s-a zis că șansele sunt mici pentru seara respectivă...era tot ce aveam la dispoziție. La 6 dimineața aveam avion...deci, două bilete vă rugăm!

28 November 2014

Arsenale militare marittimo di Taranto

După plimbarea prin tocul cizmei la Leuca și Gallipoli, am tras pe dreapta pentru noapte într-un loc deloc turistic. Când le-am zis unor colegi italieni unde o să stăm m-au întrebat așa cu scârbă "de ce?". Asta pentru că e un port industrial fără nimic turistic (în accepțiunea mainstream a cuvântului) prin preajmă. Am avut cameră frumoasă spre mare la unul dintre ultimele etaje - cu balcon numai bun pentru ship-spotting de dimineață cu un coș de cireșe lângă. Cred că așa m-am dat de gol cu scopul șederii noastre la Taranto - ca să vedem Arsenale Militare Marittimo, măcar de pe balcon.
Arsenale Taranto
Taranto are meritul de a fi un port natural foarte bun - dispune de o lagună care se închide cu o insulă mică și două poduri, din care unul e mobil. Deși Mar Piccolo (căci așa îi zice lagunei) e destul de mare, ideea de a avea navele blocate destul de ușor în lagună probabil nu le-a plăcut italienilor așa că au construit  și în afara ei pentru că oricum portul e protejat de o altă insulă mai în larg. Probabil ca să nu deranjeze prea des traficul pe timp de pace (termenul tehnic este a se fâțâi), navele militare mari sunt in portul exterior iar în portul interior stau numai cele din parcul rece. 

27 November 2014

Overheard in #8

A trecut mai mult de un an de la ultimul episod, timp în care am mai strâns ceva material dar nu excesiv de mult. Aparent în România e destul de greu...

Here goes, in no particular order:

Un italian povestea cum o să-și petreacă el luna Decembrie:
-Lunedi parto per due settimane negli Stati Uniti per un training, poi 2 settimane di ferie...vado giu dai miei e poi forse vado anche in montagna a sciare...
Alt italian, mai mucalit de felul lui, îl întreabă serios:
-Ah, bello, e a fancullo quando ci vai?


26 November 2014

Cea mai lungă noapte

Ideea a apărut prin septembrie iar implementarea a fost înlesnită de niște bilete de avion foarte convenabile. Planul era să mergem să vedem cum e noaptea polară și poate să zărim aurora (măcar o codiță, un solzișor). Nu a ieșit ca la carte în schimb avem niște amintiri foarte frumoase. 

Destinația a fost mai-demult-cunoscut-ul Tromso, 350 de kilometri nord de Cercul Polar și, la vremea respectivă, cufundat în adânca noapte polară.
Tromso
Am zburat la Oslo (vorba vine pentru că Sandefjord e foarte departe de Oslo) și am mers la Gardermoen ca să ne continuăm călătoria cu ceea ce probabil este cea mai faină companie aeriană cu care am zburat. Norwegian Air Shuttle are avioane foarte noi (737-900 cu Wi-Fi la bord) și prețuri foarte bune - am dat 39 de euro pentru un zbor dus-întors de 3000 de kilometri în total.

18 November 2014

În căutare de cireșe la Gallipoli

O brumă de cultură generală nu e întotdeauna mai bună decât lipsa ei - așa încât eu când făceam traseul din excursie, văzând că ajungem la Gallipoli, am crezut că ajungem în locurile în care s-au dat faimoasele bătălii din al doilea război mondial. Italia, aliați, invazie...cadra. Ei bine Gallipoli vine de la Kallipolis adica Oraș Frumos în greacă și ce să vezi, mai este un Gallipoli  (o peninsulă întreagă) în Turcia. În apărarea mea, Gallipoli sună italienește nu turcește...
Gallipoli

16 November 2014

Grecia mea: Ohrid - Macedonia revine în forță!

Am plecat din Skopje cât am putut de devreme cu gândul că măcar seara o să fim în Grecia, la mare. Am plecat dezamăgiți că nu am găsit ce am sperat - un oraș fermecător cu influențe din mai multe culturi. Influențe sigur sunt dar la fel de sigur, fermecător nu e. Așa că pe drumul spre Ohrid nu prea știam la ce să ne așteptăm, mai ales că peisajul este destul de anost. Dacă nu vreți să citiți până la capăt, concluzia e că Ohrid a fost locul care a "spălat" imaginea Macedoniei în ochii noștri.
Ohrid

14 November 2014

Flecul tocului cizmei italiene - Santa Maria di Leuca

Sunt conștient ce anotimp este afară și chiar as relua poveștile mai de sezon numai că din pricina unor mici dar insurmontabile dificultăți tehnice nu pot să fac asta (momentan, vă asigur). Așa că voi continua cu cel puțin 1-2 episoade de vară. În cel de față vedem ce e cu Santa Maria di Leuca.

Evident, nu știe nimeni despre ce e vorba - de altfel nici eu nu știam până să plănuiesc excursia. Dar dacă zic flecul tocului cizmei italiene, începe să sune cunoscut?
Santa Maria di Leuca

11 November 2014

Postăvarul Sofiei - Vitosha

Sofia se aseamănă un pic cu Skopje în sensul că la sud are un munte - în cazul Sofiei diferența de nivel este semnificativă, 1500 de metri. Vitosha este numele lui și (aici o să folosesc un verb fără traducere directă în română) it towers above Sofia. Nu degeaba strasse-ul lor îl omagiază, purtându-i numele.

Noi am plecat să-l cucerim sâmbătă dimineață pe o vreme incertă. Se urcă cu mașina până la o cabană, pe un drum cu piatră cubică de vreo 13 kilometri dacă îmi aduc bine aminte. La intrare e un semn cu interzis între anumite ore dar nah, when in Rome...am așteptat să vină o mașină din spate și ne-am luat după ea. Bineînțeles, faceți uz de propria judecată când vine vorba de astfel de situații.
Vitosha

10 November 2014

Italy, what else?

După ce am călătorit azi cu 1 taxi, 2 avioane, 1 autobuz, 1 microbuz, 3 metrouri și 2 autocare, am ajuns în sfârșit în pat - lucru bun de altfel, pentru că azi e prima oară când m-am trezit fără rezervare la ora 16 pentru ziua în curs. I know, I know, ce periculos trăiesc...

Ziua a decurs de fapt complet previzibil, începând cu discursul pesimisto-rasist al taximetristului de dimineață. A continuat apoi cu o la fel de previzibilă întârziere a avionului Alitalia și cu cu șoferul de microbuz cu centura prinsă în spatele scaunului care a vorbit toate cele 20 de minute la telefon dar a găsit timp și pentru un șofer care-l incomoda: "Ma dove cazzo va a passare quel teșta (sic!) di cazzo la?"
Lucrurile nu s-au schimbat la Milano, la sosire la Centrale FS extracomunitarii îți flutură pe sub nas zeci de umbrele (căci afară plouă), stația de metrou încă nu e terminată și sunt aceleași cozi la automate. Ba nu, mint, linia Lila s-a extins de la Zara la Garibaldi FS - dacă nu vă spune mare lucru, e ok. Mă bucur și eu că o să dureze naveta mai puțin...

Exilul temporar este într-un fel de sat artificial de la sud de Milano numit...Milano 3. Ce pot să zic este că biletele pentru autocarul care te duce acolo se cumpără...de acolo. Adică de la destinație. Adică cumva ar fi trebuit să le am deja. Cum, nu știu. Șoferul nu părea impresionat de scuzele mele, mai ales că l-am oprit când închisese deja ușa.

Dimineață am ezitat să-mi iau fularul dar mare greșeală am făcut întrucât la Milano la 15 grade e un fel de parada modei la bărbați. Eșarfe și fulare, everywhere. Iar la prânz bărbați în toată firea mănâncă cât o vrabie. Trebuie să studiez acest aspect totuși, am senzația că știu ei ceva...

Am asistat și la discuția poate stereotipică în care cineva din sud povestește cum la ultimul accident și-a reparat mașina pe asigurare nu numai el ci și fratele său. Ce vină aveau ei că îl cunoșteau pe cel de la service și întâmplător și pe inspectorul de la daune?

Iar seara, după ce am recurs din nou la hotelul care m-a găzduit o vară și o primăvară, am intrat pe ușa pizzeriei știute și mai marele locului a afișat un zâmbet mare și a întrebat: "Pizza kebab?", așa cum făcea acum doi ani. Italia, ti amo!

Dacă există o mâncare care să te facă să te simți murdar atât fizic cât și moral, aceasta este pizza kebab. Nu știu dacă e legat de faptul că îmbătrânesc și nu mai "duc", însă simt nevoia de un duș cu șampon anti-vinovăție (și poate o spălătură gastrică?). În apărarea mea, nu mai mâncasem de ieri seară, firmiturile de la prânz nu se pun.

Acestea fiind spuse, o săptămână faină vă urez. Sper să fie timp pentru ceva articole aici pe blog...

26 October 2014

Grecia mea: Skopje, knock-out în runda 2

Runda doi de Skopje a avut loc în două versiuni, cea de amiază și cea de seară. Pentru că pe la 12 deja bătusem de trei ori centrul și tot bazarul, am zis să mergem la hotel, să ne cazam și să luăm mașina să vedem niște împrejurimi.
Skopje
Zis și făcut, pus pe GPS destinația "împrejurimi" și am pornit la drum. În cazul de față împrejurimile se refereau la un canion în imediata vecinătate a lui Skopje - Matka pe numele său. Este și un baraj, bărci pe lac, mânăstire, restaurant. Ce mai, must see. Un fel de Pasărea, cea de lângă București. Problema cu astfel de locuri într-o după amiază de vară este că, la fel ca la Pasărea, e plin de picnicari și ai nevoie de o macetă pentru fumul de grătare. Cât despre locul de parcare...he he he...să zicem că mi-a luat 10 minute numai ca să pot să întorc ca să fugim de acolo. Consolarea, ca să zic așa, a fost că am văzut biserica sătească din Glumovo. Mică și cochetă, nu?

15 October 2014

Pe coasta spre Otranto

Am plecatdin Lecce relativ devreme - nu că ar fi contat pentru trafic - era duminică dimineață. Prima țintă a zilei era Torre dell'Orso dar cum șoferul și GPS-ul nu au întotdeauna aceeași înțelegere asupra căii de urmat, am ajuns la mare la Roca Vecchia.
Otranto

12 October 2014

Belogradchik - c'est chic!

Nu vreau ca acest post să fie tirada mea clasică - însă Bulgaria chiar e mai mult decât o țară de tranzit către Grecia. Și nu, nu e doar Veliko Târnovo. În partea de vest - în care sunt de acord că se ajunge greu de la București - este Belograchik. Ce e așa special la acest "mic orășel alb"? (traducerea numelui adicătelea).
Belogradchik


Related Posts with Thumbnails