13 July 2007

HC91

Episodul de faţă va lăsa rece (sau în cel mai rău caz va oripila) pe cei cu înclinaţii umaniste. Este vorba despre disecţia (nu vivisecţia că nu era sub tensiune, ha ha) unui HC91. L-am găsit prin casă şi m-am gândit ca înainte să ia drumul tomberonului să-l desfac şi să documentez acţiunea.
Ce e un HC91? E un calculator primitiv de producţie românească pe care se poate rula Basic.
Sper să nu greşesc când zic anumite chestii pentru că au trecut vreo 15 ani de când nu l-am mai folosit. Acum că am calculat mă cam sperie cifra asta...Brrrr
Dar să revenim la ce îmi aduc aminte. Dinozaurul se conecta la un televizor pe cablu coaxial şi avea nevoie de un casetofon pentru a putea stoca ceva pe un suport de memorie mai mult sau mai puţin permanent. În cazul meu era vorba despre un casetofon cehesc care şi-a pierdut viaţa acum mult timp tot în cadrul unei disecţii. Casetofonul nu prea se înţelegea cu calculatorul aşa că mă limitam la a face programe care desenau sau scoteau diverse sunete. Eram un fel de Manole din cauză că nu puteam să salvez nimic şi trebuia să reiau tot la următoarea pornire. Tastatura se folosea un pic altfel, erau câte 4 comenzi pe fiecare tastă şi trebuia apăsată o combinaţie de taste, cam cum e cu Shift astăzi, numai că erau vreo 3 Shifturi diferite.
Să începem totuşi disecţia. Pare destul de simplu, sunt doar vreo 5 şuruburi grosolane. Surpriză! Al cincilea e ascuns sub un sigiliu de ceară ca pe vremea lui Ştefan cel Mare.
După desfacerea capacului se ajunge direct la ce ne interesează. Toate componentele în afară de tastatură şi difuzor sunt pe o singură placă.
Piesele sunt grosolane şi foarte vechi, de majoritatea am auzit când am parcurs o scurtă istorie a microprocesoarelor şi memoriilor la cursul de SMP. Procesorul e un Z80 din câte îmi dau seama.
Memoria nevolatilă (nu dăm acronime) se poate şterge cu ajutorul unei lămpi cu ultraviolete dacă îmi aduc bine aminte.
În rest sunt circuite necunoscute mie.
Când am întors placa am observat un lucru ciudat. Ori e vorba de o greşeală de proiectare care a trebuit corectată printr-o metodă barbară ori pur şi simplu nu s-a putut trasa circuitul corect numai pe două feţe (pe vremea aia nu cred că aveau acces la PCB-uri multistrat). Înclin spre a doua supoziţie. Liniile albe sunt fire trase manual între două puncte ale circuitului.
Nici soluţia de mai jos nu mi se pare ok.
În fine, mă aşteptam la ceva mai interesant. Interesantă a fost totuşi reasamblarea pentru că asamblarea originală a fost de tip Murphy în sensul că odată desfăcut este aproape imposibil să-l aduci la forma de dinainte.
Curiozitatea satisfăcută, HC91 îşi aşteaptă sfârşitul într-o pungă în garaj. Mă gândesc dacă să-l păstrez şi să văd ce valoare are peste 20 de ani. Parcă aud: Next item on the bidding list: An original HC91 in pristine condition. Bidding will begin at $10.000. :)

5 comments:

Adrian said...

The horror!!!...

Mihai Codreanu said...

ce amintiri... :)
eram in clasa a 3-a cand foloseam asa ceva si chiar pe vremea aia erau foarte depasite. mi-ai trezit un sentiment de nostalgie.

0sAND1s said...

Doar un lucru mentionez:
http://george.chirtoaca.googlepages.com/ .

Remus Ionescu said...

Salut,

citind articolul, mi-am adus aminte de vremea "tineretii", cind prin 1988-1989, impreuna cu fratele meu realizam si puneam in functiune calculatoare de acest gen, insa marca COBRA. Stiau sa faca practic acelasi lucru, ca si HC 90/91. Piesele le procura frate-meu de la bisnitari, tot el le lipea pe placa si punea calculatorul in functiune. Eu realizam tastatura si cutia din plastic a viitorului calculator.
Strapurile (asa se numesc cele 2 sarme) din cea de-a treia poza de la sfirsit, sunt de fapt reparatii ale placii, acolo unde se mai intimpla sa aiba trasee intrerupte. Placile de baza, erau multistrat, dar totusi la tehnologia de atunci mai prezentau intreruperi. Acestea se reparau cu strapuri lipite pe deasupra. Condensatorul din penultima poza, este foarte probabil sa fie un condensator de intirziere. Acesti condensatori nu erau prevazuti expres in schema, dar la punerea in functiune a calculatorului, cu ajutorul osciloscopului, se vizualizau anumite semnale si sincronizarea lor se facea prin montarea in anumite locuri pe placa a acestor condensatori, a caror valoare cred ca iarasi nu era prestabilita ci se tatona. Si totusi ce bucurosi eram cind inca un calculator ne mai iesea din miini !

Am citit tot blogul si nu am decit cuvinte de lauda. As calatori si eu cel putin in tara asa de mult, dar cind esti mai in virsta, te misti mai greu si nici companie nu prea ai !

Andrei C. said...

Mersi pentru clarificari!

Related Posts with Thumbnails