24 October 2008

Zandvoort aan zee

Preambul, într-o dimineaţă câteva zile înainte să plec spre Ţările de Jos.

Aura (24-Sep-08 07:23:00): http://sutu.ro/2008/09/22/in-oostende/
Aura (24-Sep-08 07:23:04): to do on sunday
Je (24-Sep-08 07:24:05): unde e asta?
Aura (24-Sep-08 07:24:13): la 10km de brugge
Je (24-Sep-08 07:24:18): frectii
Je (24-Sep-08 07:24:24): nu merg acolo
Aura (24-Sep-08 07:24:36): nu stii nik
Je (24-Sep-08 07:31:32): dar sa stii ca mi-ai dat o idee buna si am incropit un plan
Je (24-Sep-08 07:31:40): vezi cand ma intorc...
Aura (24-Sep-08 07:32:17): plan pt ce?
Je (24-Sep-08 07:32:43): ca sa stiu si eu ceva...
Je (24-Sep-08 07:32:52): sa nu mai fiu nestiutor

Planul încropit avea ca ţintă simplă să văd Marea Nordului. Locul unde avea să se petreacă acest lucru l-am ales ca fiind cel mai apropiat punct de pe litoral faţă de Amsterdam. Bun, identificat locul, văzut ce trenuri sunt şi orarul lor şi pus reminder pentru luni 30 septembrie la ora 7.00, toate au durat fix 6 minute.

FFWD până la ora 7:00 din respectiva luni. Năuc de somn, am sărit din patul supraetajat ca să ucid telefonul. Nu ştiu cum am ajuns jos şi nici cum am găsit telefonul. Noroc că americanii cu care împărţeam camera lăsaseră aprinsă o lumină de veghe atunci când au venit. Unul dintre ei s-a şi trezit şi a bolborosit ceva pe un ton admirativ. Se referea la tăria de caracter de care dădeam dovadă trezindu-mă la ora aceea inumană. Mi-a arătat "two thumbs up" şi apoi a adormit din nou. De fapt, nu era intenţia mea asta, eu pusesem ceasul la 8.30 în seara precedentă însă uitasem de reminder-ul setat cu câteva zile înainte.

Nu avea sens să mă mai culc aşa că după diverse activităţi matinale am ieşit pe afară ca să aştept ora micului dejun şi să văd cum arată Amsterdam-ul lunea dimineaţă. Din faţa hostelului totul părea foarte liniştit...
Odată ajuns la colţul străzii am observat că nu e deloc aşa. Un şuvoi continuu de biciclişti de toate vârstele făcea traversarea foarte riscantă şi toţi făceau abuz de sonerie.

Până la urmă s-a făcut şi ora micului dejun, s-a trezit restul grupului (pe care anterior îi convinsesem că nu trebuie să rateze aşa ceva) şi am putut pleca spre gară. Pe drum în continuare dăm peste sute de biciclişti şi bicicliste, care mai cochete...

...care mai ocupate.

După cum se vede din imagini, nu mai beneficiam de vreme bună ci de ceva tipic olandez, aşa cum imi imaginam eu că ar trebui să fie.

La gară am luat rapid biletele şi ne-am înfiinţat pe peron.
ICE-ul de Hamburg (parcă)

Un tren navetă, stil porumbar, ca la noi.

Dar nu am detaliat care era planul meu. Noi aşteptam trenul navetă către Zandvoort aan zee, un orăşel pe malul Mării Nordului la 25 de kilometri şi tot atâtea minute de Amsterdam, principala staţiune litorală a acestuia. Aan zee înseamnă de la mare sau ceva asemănător, dacă nu mă înşel. La fel, dacă nu mă înşel, Zandvoort înseamnă vadul de nisip şi face referire la un posibil punct de trecere al unei ape (vad adică), la fel ca şi Oxford de exemplu (scurtă lecţie de toponimie [Zand]voort=[Ox]ford=[Frank]furt=Vad[u' Oii]).

Localitatea e atestată de la 1100 (Sandevoerde), de pe la 1800 a început să fie folosită ca staţiune, în al doilea război mondial a fost devastată şi prin anii 60 a renăscut. Am înţeles că vara, în cele 10 zile de soare de la Marea Nordului, Zandvoort e un fel de Cernica pentru Amsterdam.

Când am ajuns noi acolo era pustiu, parte pentru că era luni dimineaţă, parte pentru că era aproape octombrie, parte pentru că era furtună pe Marea Nordului!

Am mers până la apă, am cules câteva scoici, era să rămânem prizionieri pe o limbă de pământ pentru că venea fluxul, parşiv, prin spatele nostru.

Între timp (3-5 minute) norii negrii de mai devreme au ajuns deasupra noastră...


...însă nu s-a întâmplat nimic, ba chiar păreau că se îndepărtează.

Asta până când am mai aruncat o privire spre mare şi am văzut cum se apropia un zid alb, nu de ceaţă şi de ploaie, însoţită de vânt puternic. De pe plajă până în gară sunt cam 200 de metri în care ne-a udat temeinic dar numai pe spate pentru că ploaia bătea aproape orizontal.

A fost exact cum mă aşteptam să fie :). Aş fi fost tare dezamăgit să văd o mare calmă şi un cer senin.

Va urma Amsterdam, ultimul episod. Până atunci BRB, sunt plecat să mai fac rost de un magnet.

2 comments:

Silviu said...

Ar fi interesant un foto shooting cu colectia de magneti :)

Andrei C. said...

Mai incolo cand se mai strang...

Related Posts with Thumbnails