27 June 2010

În căutare de ploaie

Pretextul de sâmbăta asta a fost că mi-am schimbat ştergătoarele şi voiam să le testez – aşa că am ieşit din Bucureşti spre nord, unde vedeam nori. Dacă tot mergeam în partea aia, am luat şi aparatul poate mai împuşcam câte ceva.

Excursia s-ar putea rezuma aşa: un palat, o linie de tren abandonată, un fals lagăr de concentrare, un camion vechi, o cramă şi nici un strop de ploaie.

La ora respectivă nu prea e activitate pe DN1 aşa că am trecut repede şi de Băneasa şi de Otopeni. La Baloteşti am ieşit de pe DN1 spre dreapta pe un drum în stare chiar bună. Drumul merge printr-un sat mai mult sau mai puţin continuu însă traficul e redus şi oamenii păreau să fie prin casele lor şi nu pe carosabil cum se întâmplă de multe ori.

Prima oprire – palatul Ghica de la Căciulaţi (cel al lui Alexandru – fratele mai mare, Grigore avea palat mai spre buricul târgului, pe malul lacului Tei). L-am văzut acum vreo două luni când am trecut prin curtea lui cu bicicleta la Prima Evadare. Atunci nu aveam timp de investigaţii dar am zis că merită să ma întorc.

În faţa porţii era o căruţă şi ceea ce părea a fi paznicul vorbea cu căruţaşul. Auzisem că palatul nu se poate vizita şi de obicei lucrurile astea pe mine mă cam întorc din drum însă ieri am zis să încerc.
-Bună ziua, se poate vizita palatul?
-Păăăi...se poate, da’ nu prea e nimic de văzut – mi s-a răspuns cu un sfert de gură. I’ll be the judge of that mi-am zis, am înşfăcat rucsacul din maşina şi m-am strecurat pe poartă. Palatul a fost construit pe la 1834 parcă şi are un domeniu plăcut de întins. De la poartă se merge pe o alee care ajunge în faţa palatului. Acolo era parcat autocarul primăriei Moara Vlăsiei, cât să dea personalitate imaginii mele.

Acum ar fi destule de zis despre acest palat. Momentan se află în proprieteatea Academiei care nu prea se îngrijeşte de el – înăuntru plouă. Prin curtea sa cică ar fi trecut o cale ferată pe care treceau trenurile cu bughezi deportaţi în Bărăgan (dacă e să mă gândesc, prin faţa palatului imediat înainte de rondou este un culoar printre copaci ca şi cum ar fi fost o cale ferată acolo) şi prin 92 aici au fost descoperite mai mult de 300 de schelete a căror provenienţă nu este clară – mormintele erau puţin adânci, nu s-au găsit urme de haine şi unele aveau urme de gloanţe. Mai multe despre chestia asta, aici. De asemenea mai multe imagini din interior şi mai multe detalii legate de istoria sa găsiţi aici. Eu m-am limitat la a merge până în spate după ce m-am înţeles din priviri cu cei trei câini că nu am venit să fac nimic rău. Acolo terenul începe să coboare către lac (mă rog de fapt râu) însă tot e loc de o pajişte cu o fântână arteziană. Desigur, în paragină.

Îmi place terasa şi scările curbate care urcă la ea. Pare un loc fain de luat micul dejun în timp ce verifici ce au mai făcut clăcaşii.

Mă rog, n-am zăbovit prea mult, nu am avut curiozitatea să intru – mai erau persoane şi n-aveam chef să-mi justific prezenţa, am schimbat câteva vorbe cu paznicul şi mi-am luat tălpăşiţa spre următorul obiectiv.

Despre acesta nu poţi spune că e localizat undeva, el se întinde pe o zonă mai mare. Este vorba despre linia de tren abandonată Căciulaţi-Snagov Sat-Snagov Plajă. Şi pe aceasta am descoperit-o tot cu ocazia Primei Evadări când am trecut-o la punctul de alimentare 2 şi când am trecut prin gara Snagov Plajă. Aceasta se desparte graţios din linia spre Urziceni şi o ia peste câmpuri şi prin păduri spre Snagov, 16 kilometri mai încolo. Pe aici s-a circulat până în 2006 cu granituri de weekend care duceau oamenii la Snagov. Tot pe aici s-au filmat scenele cu trenul din Orient Express şi reclama pentru Poşta Română.

Eu am oprit la prima trecere la nivel cu calea ferată.

Imediat după ea linia traversează o vale destul de adâncă pe un pod metalic. În lungime se vede cum linia se afundă în pădure.

După asta am luat din nou maşina şi am ocolit pe la Mânăstirea Căldăruşani pentru a ajunge în Gruiu şi de acolo spre Complexul Astoria unde se află gara Snagov Plajă. Ajuns acolo, aveam două obiective, gara şi inscripţia „Jedem das Seine” de pe poarta unei chestii care seamănă destul de mult cu un lagăr de concentrare. Cum ştiam că gara e păzită, încep cu frumosul.
-Bună ziua, e vreo problemă dacă fac nişte poze la, la...(nu-mi venea să zic lagăr, dar nici nu ştiam cum să spun altfel)
-...baza de cereale? vine şi completarea de la paznic. Da, sigur. Da la ce vă trebuie?
-Ah de fapt mă interesează inscripţia aia.
-A, pai aia e acolo de trei ani, de când a filmat Van Damme pe aici.
Super, deci e o bucată de decor lăsată pe aici. Mă rog, dacă tot am venit...

Nu prea recunosc peisajul de acum două luni când am trecut cu bicicleta. Bine, atunci eram şi sfârşit de la efort, dar nici nu erau plantele aşa mari. Gara Snagov Plajă văzută de undeva din luminiş.

Din partea opusă a luminişului se vede pe unde vine linia prin pădure, chiar dacă linia în sine nu mai e vizibilă de la vegetaţie.

Peronul gării Snagov Plajă, năpădit de iarbă.

Am întrebat de placa cu numele gării, nu ştiau unde e aşa că am plecat mai departe. Am ieşit din nou în DN1 şi pentru că încă nu dădusem de ploaie şi aveam şi o socoteală de încheiat cu un camion abandonat am luat-o spre Ploieşti. Am trecut de el, am trecut şi de camion pentru că mai aveam chef de plimbare. Am alimentat la Breaza – atât eu cât şi maşina – şi am întors undeva sus pe un deal.

La întoarcere am oprit la camion şi pe lângă asta m-am cocoţat şi pe o pasarelă de peste DN1 pentru nişte cadre. Din păcate era prea multă lumină pentru ce voiam eu să fac.




Aşa, să nu uit de camion...

De acolo pentru că tot nu ploua am zis să o mai lungesc şi am mers spre DN1A. Acolo, imaediat după Ploieşti, din Boldeşti se poate urca pe un drum sinuos (he he, doar se cheamă Drumul Vinului) până la crama Seciu.

Drumul urcă printre vii şi sonde...

...şi a fost recondiţionat recent se pare, însă fără a moderniza nici un indicator rutier.

Oraşul Boldeşti-Scăeni văzut de sus.

Cum ziceam şi la început, n-am prins strop de ploaie cu toate că norii promiteau mai mult decât câţiva stropi. M-am întors la Bucureşti pe lumină, la timp ca să mă deprim cu ştiri despre economia ţării.

2 comments:

Anonymous said...

Se poate vizita Palatul?

Andrei C. said...

Cand am fost eu, nu se putea. Era in renovare sau ceva...

Related Posts with Thumbnails