Acum doi ani când am ajuns prima dată la Roma am umblat prin multe locuri însă nimic nu mi-a lăsat o impresie mai puternică decât bazilica Sf. Petru. Am văzut-o într-o după-amiază, moment în care soarele intră prin ferestre şi formează raze în interior. Dincolo de efectele luminoase, impresia cea mai puternică a lăsat-o pur şi simplu mărimea construcţiei. Suprafaţa se măsoară în hectare, dimensiunile in sute de metri iar capacitatea in zeci de mii de oameni.
![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-BDNUBtaNalE_WlcLY0hqESufw4e6HWleJc-9GnO1DBrqiC7EYGv9QwtWme4C_EqJQa_OMLNgUxaWYoS_O-whicFZ8EPsULsqU3SrofrZGmenpzAjESCZsfm8TA6QX0BWUiC-/s320/Roma-Sf-Petru-marime.jpg)
Ca să fie clar fiecărui vizitator, aleea de pe centru conţine marcaje pentru lungimile altor biserici, cum ar fi Sf. Paul din Londra (Vanitatea nu era păcat capital?). Şi totuşi e cea mai mare biserică din lume şi a tot fost de la 1600 când a fost făcută. Sunt curios ce efect acea asupra omului de rând vederea clădirii care impresionează fără probleme şi în ziua de azi. Mai ales că bulevardul care dă înspre piaţă e opera lui Mussolini. Până atunci la biserică se ajungea pe străduţe mici şi întortocheate.
Cum ziceam, e mare...
![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgEvJCL-c8Hw2kR5Ma3ie0mxg_svqLr3qZ8xoEhPtCnI6elKU1LzOwhjZBpGFbNjFalUeKe62q9z-j4m3ktEWPyj_Y7OwQS7QNfMHYToMo0NzZlFSQZLVkcVhh-kCcNyaqmRdaj/s320/Roma-Sf-Petru-1.jpg)
De data asta am ales special momentul zilei pentru a prinde razele de lumină.
![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi0sCqGiU3mk5kCqFHwIhTtglzF5wQsDnSlyhn1xjK0qXl2i9uu_pLwUEFP65zwUi_snwEAYwGrY52uVVRdnqmUA5DiFPeJ_xryn-UBfN4txHOWW8Bx1NYnPSQMzI7qHQmLEL_1/s320/Roma-Sf-Petru-raze.jpg)
![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiFvBZC_mlJgASKNLLSILTuhNhP78-fhJF4Its9R2qN1i1BQ4kjcqFn7thhJHTPrdt2TbQBmYF9iAPubUoNGMqjgocTWH1oasN1baecbmR8BaI5LLz1X_Cm8eTQ8-r8y3KvXpq6/s320/Roma-Sf-Petru-raza.jpg)
Ceva detalii de pe interiorul turlelor secundare...
![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiDql2Al9UMO6b6w0w614Ag9j2Jzai4tWpyCFuJi5cwgWwHVWeevQ6ChH2eliVaF5ZkkNdUy_qdbZfe5gCEtCuO2Q92CA6EwlkwUXMBwgUc4DHYs8eLHSM635dNzxR3A-cO0X2e/s320/Roma-Sf-Petru-turla.jpg)
![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEioQSpWCimTTd_Bh5voC09EZn7zRowkPrWEK4OF0WyXYwhHgAhXc8n3PlplPMSVIGr8MqPQuERob5OzZt2uTqNGJTAQPqtbV0EbKZbdl3P1zurZ8AhMpH18_QcXKgzVuRv21ghA/s320/Roma-Sf-Petru-turla-close.jpg)
Aici e momentul să mă plâng de lipsa unui super-wide angle. Deci alte detalii...
![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgCHU9mkRSvkoFpfPrjFY50Y4asOMrdOwtXK_bf0wDC47QMs_bsbvAqrNgrimMYkD7qdzDMXTR8VkMqWjQHG10ntqKsL8GKSEKN9YsR2A10WO3yMMxwFRN7qvsskTzD-2k3CaqX/s320/Roma-sf-petru-statuie.jpg)
Statuia lui Sf. Petru – granit masiv (sau altă piatră – ce sunt eu, geolog?) care datează din secolul 13 (estimarea conservatoare) sau, după alţii, din secolul 5. Oricum ideea e că după câteva sute de ani în care credincioşii au trecut şi au atins-o, piatra s-a tocit. Cel din imagine e piciorul în stare bună, celălalt aproape că nu mai are degete.
Sonorizarea e asigurată de Bose cu nişte boxe discrete, camuflate în culoarea şi modelul pietrei dar purtând încă emblema.
![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEimsUShxf3RwleXJYOQ6Aje8H56xCjfP_SBZOuJP-8e0jIJRmMq35eLXIz326DYm3zsqrt6MZWrOPNpWIOw_hkijtOc9jlWXqOPV4ZgrBb70APYykBVO98ML1EBLxCfJO9U9oTa/s320/Roma-Sf-Petru-Bose.jpg)
Un alt lucru pe care l-am ţinut minte este sculptura lui Bernini şi felul în care a folosit marmura roşie pentru a simula o ţesătură. De sub ţesătură apare (sau mai bine zis stă să apară) Moartea care duce în mână o clepsidră (tic tac, tic tac).
![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgg6SdaPzaIt7YZe-BxUUO4PAAWb855ZXvCrcKkTbgq_T6O6d93PrYTyxK4oI1H8MukkmLYb6Y9jF9Wdjo6nXmqRdGmTGYRTO3mCiESu8tBPVC6uv-OGl3_ddVKNnzAIKUO5Jb0/s320/Roma-Sf-Petru-schelet.jpg)
Sculptura e un amalgam de mai multe feluri de piatră şi chiar de metal. În primul moment în care am văzut-o nu mi-am dat seama că giulgiul e din marmură şi nu textil (îmi aduce aminte de scumpturile din Cimitirul Staglieno). Dincolo de asta, postura Scheletului şi poziţia mânii care stă să dea la o parte şi ultima bucată a giulgiului mă fac mereu să mă întreb când o să-şi ia zborul. Cred că e una dintre cele mai interesante sculpturi pe care le-am văzut.
În principiu urmează ziua a doua de Roma şi apoi câteva chestii dintr-o ţară unde multe lucruri se fac pe invers (ca să nu zic greşit) decât în restul lumii, cum ar fi condusul.
4 comments:
Te-as ruga, daca poti, sa-mi dai mai multe amanunte despre sculptura din marmura rosie a lui Bernini. Multumesc.
http://saintpetersbasilica.org/Monuments/AlexanderVII/AlexanderVII.htm
Mi se pare greu sa-l simti pe Dumnezeu intr-un asemenea loc. E prea mare pentru o legatura intima.
Da, dar imagineaza-ti ce fel aparea asta in ochii unui om de rand la 1600. Da putere bisericii? Da!
Post a Comment