16 August 2010

Land der Berge: Arad

Da, ştiu, Aradul nu e în Land der Berge dar ca să ajungi acolo e de preferat un popas. Am auzit legende cu parcurs toată distanţa într-o singură zi însă e totuşi concediu, nu arde nicăieri şi voiam să ajungem întregi la destinaţie. În spiritul acesta am decis că vom face o oprire intermediară la ieşirea din ţară. Cum la Nădlac prea suna a popas TIRistic, Aradul a devenit destinaţia noastră pentru ziua de sâmbătă (mai ales că eu nu mai fusesem).

Am plecat dimineaţă pe răcoare pe Autostrada Soarelui Apune şi am urmat drumul până la Vâlcea. Acolo am zis să mai variem şi să o luăm pe la Tg. Jiu în loc de Sibiu. Într-un târziu am ajuns şi la Tg. Jiu, încetiniţi fiind de indicaţiile mele cu privire la navigare pe drumurile dosnice de pe lângă Horezu (fără vină, pentru că în Septembrie trecut erau mai mult sau mai puţin întregi). Mă rog, ideea e să evitaţi drumul prin Vaideeni pentru că este vai de el.

De la Tg. Jiu am pornit prin Defileul Jiului unde am urmărit firmiturile de lemn (scânduri de variate dimensiuni) lăsate de un fel de Hansel (sau Gretel) uriaş. După Petroşani l-am prins din urmă pe Hansel – un camion încărcat ochi cu scânduri din care mai cădeau din când în când.

La Hunedoara aveam în plan să facem un scurt ocol pe la Cinciş să vedem biserica scufundată din lac (adică eu aveam) dar am renunţat luând în considerare gradul avansat de foame. De ea am avut grijă într-un loc cel puţin interesant şi anume Castelul Maria din satul Banpotoc, lângă Hunedoara.



De acolo am plecat mai departe spre Arad pe drumul care fugăreşte Mureşul prin defileu. La Arad am ajuns pe lumină, ne-am găsit trompeta de hotel la care am avut neinspiraţia să ne facem rezervare şi am ieşit la o plimbare.

KM 0 al urbei în faţa primăriei.

Primăria Arad e o clădire frumoasă la care nu mă aşteptam. În ignoranţa mea, îmi imaginam Aradul ca pe un oraş comunisto-industrial nu ca pe o urbe cu influenţe austro-ungare cum ar fi fost de altfel normal.


Plimbarea s-a mutat şi pe malul Mureşului, prin dreptul ştrandului.

Pe peretele casei de mai sus e un semn care indică nivelul viiturii din 1970. Poate au mai adâncit canalul, poate era alta configuraţia terenului atunci însă privind acum terenul pare foarte greu de crezut şi oarecum neliniştitor.

Am aflat cu surprindere că traversarea spre malul celălalt pe podul de pontoane se plăteşte pentru că dincolo e o zonă de agrement cu mici, fum, muzică tare şi distracţie.

I-am lăsat să se veselească în linişte şi am mers la terasa UTA unde am consumat direct de pe pontonul aferent până s-a lăsat întunericul. Odată acesta lăsat, am purces spre să-i zicem hotel nu înainte de a mai trece o dată prin faţa primăriei.

A doua zi aveam 1000 de kilometri de făcut aşa că trebuia să ne trezim devreme. Acestea fiind spuse, va urma...

5 comments:

Alexandra said...

Pai bine ma Andrei, te intorci si in loc de dai un semn, tu te apuci sa scrii de zor, pare-mi-se ca ai mult de scris :)

ce vroiam sa zic..

1. Eu am luat-o pe la Nivaci si am iesit la Bumbesti Jiu, asa cum mi-ai spus, si a fost ok.

2. La Cincis nu stiu daca aveai sanse sa vezi biserica din lac ca se vede doar cand e nivelul apei scazut.. Eu nu am vazut anul trecut nimic.

3. Aia cu muzica tare si micii nu cred ca se bucurau in liniste, ca atunci tare bine era... :P

Mda, tare fain Aradul, nici eu nu mi-am imaginat..

Alexandra said...

Mda, se pare ca scriu cam prost :P
Am vrut sa scriu "in loc SA dai un semn" si "Novaci" da te-ai prins tu...

Andrei C. said...

Intelesei, da. Cat despre biserica...nush de ce imi zice toata lumea ca e sub apa. Eu ma refer la asta http://wikimapia.org/#lat=45.6780459&lon=22.8315639&z=16&l=0&m=s&v=9&show=/12793911/ro/Fosta-biseric%C4%83-romano-catolic%C4%83-din-catunul-inundat-Baia-Craiului-construit%C4%83-de-Maria-Tereza care pare bine mersi deasupra apei (si apa nu pare sa urce mai sus de ea).

Vlad said...

ehe... bine ai revenit!
astept sa treci granita :) si sa povestesti de acolo.

Traveling Hawk said...

Aradul este un oras frumos si, ca si Timisoara, a facut parte multa vreme din Imperiul Austro-ungar, asa ca influentele sunt firesti. Primaria este construita dupa planurile arhitectului Odeon Lechner, supranumit Gaudi al estului european, despre care tocmai voi scrie saptamana viitoare (eu intorcandu-ma luni de la Budapesta, unde i-am vazut cateva creatii de exceptie)

Frumoase poze si din Arad.

Related Posts with Thumbnails