Norge: Bognes->Skaberget

Drumul care taie Norvegia de la Nord la Sud, E6, nu e complet. În apropiere de Narvik un fiord destul de lat, Tysfjord, taie aproape complet ţara în două. În capătul fiordului teritoriul norvegian e lat de câţiva kilometri şi e impracticabil. De ce impracticabil? Păi...

Astfel, călătorii de pe E6 trebuie să se mulţumească cu un feribot. Programul său e adaptat nevoilor unui drum european aşa că nu ai de aşteptat prea mult, cel puţin vara. Iar o aşteptare în soarele cald de după-amiază nu e tocmai un lucru rău.

Sunt al treilea la start, nici un stres că nu am loc pe feribot. Primul la start, un motor care mă depăşise cu ceva timp înainte. Cred că e singurul vehicul ZZ pe care l-am văzut. Regula urmată de numerele de înmatriculare  ]n Norvegia e AA în sud şi apoi ZZ în nord. La Trondheim am avut VH, la Tromsoe ZH, pe la Hammerfest am văzut ZX, la Alta ZY dar ZZ? Se pare că e din Lakselv, spre Kirkenes.

Mic, mititel, apare pe scenă feribotul. Comparându-i mărimea cu munţii din jur şi cu lăţimea fiordului, te cam face să te întrebi dacă e bine să traversezi cu coaja de nucă, fie ea şi metalică.

De aici sunt vizibile şi insulele Lofoten, doar ne apropiem de locul în care se ataşează la continent.

Casă cu steag. Interesant, multe case la ei vin cu acest accesoriu. Chiar dacă nu au un steag agăţat, au măcar catargul în caz că-l loveşte un acces de patriotism pe viitorul proprietar.

Vine şi feribotul meu, un pic şui. Nu ştiu dacă e de la încărcare sau de la faptul că ia apă, însă nu-mi place să văd nave strâmbe, mai ales dacă trebuie să merg cu ele.

Odată ajuns, feribotul îşi varsă conţinutul pe mal, primii fiind motocicliştii. A se nota GoPro-ul - Tataie e de acţiune.

Urc pe feribot, de data asta chiar sunt primul la start (mă rog, o să vedeţi la ce mă refer după ce dau publicităţii următorul film). Pe parcursul traversării nu avem voie să stăm în maşini, mă rog, regulă scrisă nu neapărat şi aplicată. Oricum, puntea superioară pare un loc bun de stat.

Vântul care bate la mijlocul fiordului mă face să mă răzgândesc.

Celălalt feribot , ceva mai mare (şi nu şui!).

Mai stau un pic pe punte...

...dar vântul câştigă bătălia şi mă duc în maşină. După ce ajungem, mai am 60 de kilometri până la Narvik unde mi-e patul din seara asta. Despre aceşti ultimi kilometri, data viitoare.