02 September 2012

Burgas

Am auzit de Burgas acum mult timp, era hăt departe pe drumul spre turci şi cine avea relaţii şi bani putea să meargă acolo la mare (nu la noi la Neptun). E doar o senzaţie, nu ştiu de la cine, când şi cum s-a format părerea asta. Vara asta am mers să verific ce şi cum.
Deşi am trecut prin Burgas cu o zi înainte când am mers spre Sozopol, am mers şi în ziua de duminică să mâncăm acolo. Ca o paranteză, bulgarii nu ştiu să gătească fără ulei. Şi nici la cantităţi nu se sfiesc, eu am luat frigarui de pui şi mi s-a adus un fel de paloş în care erau înfipţi mai mulţi pui şi o grădină de zarzavat.
Dacă vă interesează să abuzaţi de sistemul digestiv, restaurantul cu pricina e la intrarea pe strasse cum vii dinspre faleză pe dreapta. Nu mă întrebaţi care e stresse-ul că nu am reţinut şi nu stau să caut. E aia pietonală. Ziceţi-i Zacuskaia.
Burgas-ul e un fel de Constanţa aş zice (cred că e mai mare ca Mangalia). Are blocuri multe, bulvarde largi, sensuri giratorii, port, promenadă şi centru vechi. Şi când spun vechi vreau să zic decrepit.
Mă rog, e greu să-ţi placă un loc când soarele te bate în cap ca pe un covor. Ne-am făcut noi plimbarea de după masă mai pe la umbră dar nu era peste tot.
Noroc că sunt destule terase la care să eşuezi dacă nu mai poţi. Apropo de terase, de fapt de resturantele lor. La orice restaurant la care am intrat există sticla de apă plată de 1.5 litri la vreo 3 leva. La noi trebuie să bei apă plată din sticlă de sticlă de 330 şi să dai pe ea 10 lei că nah, e dă fiţe. Şi ei săracii au apă minerală cum avem noi plantaţii de portocali.
Hmm, oare au McPickle la mec în Bulgaria?
Şi cum căutam noi ceva dulce de desert vedem un afis cu "the most best baclava" (parafrazare, oricum zicea că e foarte bună). Am mers în direcţia respectivă şi am descoperit că în loc de paradisul dulciurilor turceşti este un fel de Fornetti în mizerie (la propriu). Aşadar ne-am reorientat.
Nu, nu către pizza ci către îngheţată. Au ei o treabă cu îngheţata. Cea mai bună am mâncat-o la Veliko Târnvo (cu smochine verzi) dar şi acolo la Burgas au ceva imitaţie de Bounty deloc rea. Şi din nou, vânzătorul de la îngheţată o rupea pe româneşte la 200 de kilometri de graniţă.
Am luat jumătatea de kilogram de îngheţată cumpărată (pentru că o cupă e mare cât pumnul meu) şi am mers pe faleză. Sunt şi nişte palmieri, e fain. Ai un pic sentimentul că eşti în altă parte.
Până şi Marea Neagră nu e chiar atât de neagră.
Spre sud un pic de plajă, nişte macarale şi, mai departe, nişte Turcia, nişte Grecia. Mai sunt doar 80 de kilometri până la Malko Tarnovo şi graniţa cu Turcia...one can dream...
Asta a fost Burgas, data viitoare - miezul problemei - şi anume Nessebar.

1 comment:

Cristi Istrate said...

Frumoase cadre! Astept si Nessebar.

Related Posts with Thumbnails