Cisnădie

...şi Cisnădioara, oarecum. Unde rămăsesem cu istorisitul? Ah, da, stânga în Tălmaciu spre Cisnădie. Am găsit orăşelul în forfota de sărbătoare naţională. Am parcat maşina în faţa primăriei şi implicit şi în faţa complexului fortificat aparţinând bisericii evanghelice. Primăria e nou renovată şi împreună cu cerul parcă parcă sugerează un tricolor (o fi de vină ziua naţională că văd un tricolor peste tot).

Totuşi timpul alocat vizitei nu era nelimitat aşa că am început să căutăm o intrare în fortificaţie înconjurând-o. S-a dovedit că am ales sensul greşit pentru că am făcut un tur aproape complet până am găsit intrarea. Strada de pe care am venit într-o lumină caracteristică unei dimineţi de iarnă.

Cam din acelaşi loc de poate admira turnul bisericii (şi un vehicul tradiţional, cu tot cu racing stripes).

Odată intraţi în incintă am fost luaţi în primire de soţia îngrijitorului care ne-a ghidat peste tot şi ne-a povestit diverse lucruri despre ansamblu.

Poarta de intrare în fortificaţie.

Parte din zidul fortificaţiei, văzut din interior, haşderizat.

Vizita a continuat cu interiorul bisericii.

Totul e vechi aşa cum te-ai aştepta însă sunt şi mici comodităţi moderne cum ar fi încălzitoarele radiante cu gaz. Spre sfârşitul vizitei am întrebat dacă se poate urca în turn. Treaba stă în felul următor: dacă ajungeţi pe acolo nu vă aşteptaţi să urcaţi în turn pentru că în mod normal nu e permis. Noi am fost simpatici aşa că după un scurt instructaj am pornit în sus pe scările de lemn.

Am întâlnit si fantoma despre care se spune că ar sălăşlui acolo. Se vede în imaginea de mai sus, în centru. (Glumesc, e doar Tudor :) ). Am trecut pe lângă mecanismul ceasului (complet funcţional) şi pe lângă clopote (rapid rapid pentru că sună la sfert, jumatate şi trei sferturi iar la fix se dezlănţuie-noi am prins doar jumătatea de oră). Apropo de sunat, clopotele au o instalaţie cu servocomandă ca să zic aşa, clopotele sunt acţionate de motoare de la un panou electric aflat jos la intrare. Nu mai e de tras de sfoară...

Vedere de sus din turn spre primărie, cu tot cu umbra turnului.

Am coborât din turn, am mulţumit şi ne-am îndreptat spre maşină. Am continuat drumul nu spre Sibiu ci spre Cisnădioara unde se află o fortificaţie şi mai interesantă. Din păcate n-a fost să fie, a trebuit lăsată pe altă dată. Fiind oarecum zi de sărbătoare nu părea să fie nimeni prin preajmă şi pe poarta de la poalele dealului trona un lacăt. Aşa că am rămas la stadiul de „sub cetate” în loc să ajungem în cetate.

Am mai aruncat o privire prin împrejurimi...

...şi ne-am urcat înapoi în maşină cu destinaţia Păltiniş, via Răşinari. Va urma, bineînţeles.