Joi de foarte dimineaţă ieşeam de la metrou la Gara de Nord pe scara rulantă spre casele de bilete. Ora fiind obscenă eu nu eram perfect treaz şi contemplam posibilitatea unui mic pui de somn de-ampicioarelea pe scara rulantă. Era starea aia în care mintea nu dă încă scânteie pe toţi cilindrii şi umbli ca teleghidat fără însă să fii absorbit de cine ştie ce griji. ("-Ce faci, bade? Sezi şi cugeţi? -Nu, doar şed..."). Din fericire cei de la Triumph au avut grija să coloreze zona, de altfel foarte anostă, cu ceva „înviorător”. Din păcate, pentru mine, la ora aia atenţia vine în cantităţi limitate şi nu e în niciun caz distributivă aşa că sfârşitul benzii rulante m-a prins oarecum nepregătit. Cum orice eveniment de felul acesta (brusc şi neaşteptat) are darul să te trezească complet, zece minute mai târziu eram pe locul meu în tren şi scriam de zor la lucrarea de diplomă. Merci Triumph!
No comments:
Post a Comment