21 February 2012

La schi

Nu vă speriaţi, redacţia Miscellanea nu a înnebunit (încă); ligamentele, tendoanele şi în general integritatea corporală sunt încă la mare preţ. Totuşi poate prezenta, prin amabilitatea corespondenţilor săi, scene de pe pârtiile de schi din umbra Matterhorn-ului - domeniul schiabil joint venture italiano-elveţian de la Zermatt-Cervinia. Şi poate de asemenea povesti despre acest sport misterios care implică lemne legate de picioare.

M-am gândit ce teme să abordez pe lângă imaginile de faţă. Ce să fie, ce să fie?
-Top 10 destinaţii de schi în Alpi? Pff, da' ce are punga la Predeal?
-Top 10 greşeli pe care le fac începătorii la schi? Prima şi cea mai gravă e că se duc la schi.
-Top 10 lucruri pe care trebuie să le ştii despre schi? Dacă într-adevăr cauţi aşa ceva, poate nu e pentru tine sportul ăsta.
Partea italiană - Cervinia. De altfel Matterhorn-ului îi zice Monte Cervino.

Mai bine aşa...un eseu. Ce este schiul? Păi...

Schiul este scump.

Cred că din punct de vedere al costurilor schiul rivalizează cu fotografia. Ai nevoie de nişte echipamente specializate pe care le foloseşti foarte puţine zile pe an. Schiuri, clăpari, îmbrăcăminte, cască, ochelari. Luate separat, nici una din ele nu poate fi folosită în alte scopuri - Pantalonii şi geaca poate mai merg la o bulgăreală sau ceva, dar altfel nu ai ce face cu ele. Şi după aceea vei vrea nişte schiuri mai alunecoase (nu ştiu, presupun că e un atribut de dorit), o cască mai uşoară, nişte mânuşi făcute cu nu ştiu ce material.
Partea eleveţiană, mai chic. Zermatt îi zice şi nici măcar nu ai voie cu maşina (dacă nu e electrică).

Ca să schiezi ai nevoie de o pantă şi un dispozitiv care să te urce în vârful ei. N-ai lângă casă? Nasol, mergi de le caută, tu şi cu ceilalţi care ştiu că a nins. Cazare, benzină, ski-pass. Alţi bani, altă distracţie.
Vederea clasică a Matterhorn-ului dinspre Zermatt. Dinspre partea italiană e mult mai puţin spectaculos.

Imaginaţi-vă cum ar vedea extratereştrii chestia asta:
-Căpitane, avem în vizor una dintre formele lor de relief. E acoperită cu apă în stare solidă.
-Aşa, şi?
-Păi...sunt foarte mulţi umani acolo.
-Ce naiba fac? Nu e foarte frig? Credeam că le place la căldură. Aşa mi-au raportat cei de la departamentul de studii după ce au investigat jurnalul lor colectiv numit facebook. Toţi urăsc ziua de luni şi toţi apar îmbrăcaţi sumar pe malul unei ape mari.
-Aşa credeam domnule. Aparent se lasă să alunece la vale pe versant.
-Aşa pe burtă?

Heliski - dacă vă ţin buzunarele şi plămânii. Am auzit că se face şi la noi prin Făgăraş.


-Nu, să vedeţi, au nişte dispozitive elaborate legate de mâini şi de picioare. E drept că unii au doar nişte materiale plastice sub partea dorsală. Şi au construit nişte instalaţii care să îi urce înapoi sus.
-Dar ai idee de ce fac asta?
-Cred că este vorba de un ritual. Se închină la zeii lor şi le oferă jertfe.
-Jertfe?
-Da, uneori unii dintre ei par să fie răniţi, se aduce un vehicul roşu cu luminiţe iar jertfa este băgată în el şi dusă, credem, la locul sacrificiului. Probabil toată activitatea e un ritual pentru a alege jertfa, un fel de selecţie.
-Mmm, nu-mi place cum sună asta. Mai investigaţi dar mi-e că tre' să invadăm altă planetă, ăştia-s prea nebuni.
Lângă Matterhorn e Klein Matterhorn unde ajunge cea mai înaltă telecabină din Europa. 3883 metri. Aceasta e vederea de acolo.

Schiul e dificil.

Aici cei care ştiu să schieze mă vor contrazice - nah, ei ştiu deja. Dar nu cred că se poate nega că e nevoie de un număr de ore apreciabil pentru a micşora numărul căzăturilor. Aici vorbesc strict din punctul meu de vedere. N-am răbdare pentru acest "learning curve". De exemplu bicicleta. Ca să ajung să stăpânesc ghidonul la gradul actual (da, sunt un fel de zeu al ghidonului) mi-au trebuit ani. Ca să ajung să cobor o pârtie cu viteză fără să cad mi-ar trebui probabil tot ani. Ori, de ce să mă duc la munte şi să mai şi cheltuiesc ca să fiu penibil şi să mănânc zăpadă? Aş prefera ca cei care susţin că după o săptămână pe Sorica sunt Alberto Tomba să se abţină.
Matterhorn, 4478m.

Nu zic să ajungi la performanţe olimpice dar să cobori toată pârtia în plug nu mai e acceptabil de la o vârstă încolo decât dacă nu mai ai ce face cu timpul liber şi cu banii. Şi cu genunchii. Iar în afară de asta, condiţia fizică necesară nu e cea de clătită.
Una dintre cabanele de pe pârtie unde se poate mânca. 

Schiul e periculos.

Poi să vedem. Eşti pe o pantă abruptă acoperită de ceva alunecos şi ai legate de picioare nişte lemne (da, ştiu, nu mai sunt lemne de ceva vreme) date cu altă substanţă ca să fie şi ele alunecoase. Pe margine sunt copaci şi/sau râpe. Pe pârtie nu eşti singur, sunt oameni care habar nu au ce caută acolo şi stau în mijlocul ei. Sunt şi oameni care ştiu ce fac şi ei "sa dau". E ceva care-mi scapă?
Unul dintre telescaune.

Am auzit destule poveşti - de exemplu ştiţi cum e cu placa? Nu, nu placa aia cu care se dau oamenii cool, cealaltă placă, aia de se prinde cu şuruburi de oase ca să le ţină legate şi care mai apoi se scoate (2x operaţie).

Alt telescaun ceva mai modern.

De avalanşe să vă povestesc? :)
Uuu, snowmobil. Aşa aş "schia" şi eu.

Sigur, dacă ştii deja să schiezi probabil ai aceeaşi părere pe care o am eu despre căzăturile cu bicicleta. Nu am cum, sunt prea meseriaş. And then you "pull a Huidu". Apropo de asta. Ghiceşte cineva de ce pe lângă scara Glasgow de evaluare a unei persoane în comă există şi scara Innsbruck? :)

Oare e bine să le laşi aşa? Le mai găseşti dacă o iau la vale?

Chiar dacă nu mergi la schi poţi fi afectat de el. De exemplu aveam planuri de mers la concert şi nu s-a putut pentru că solista şi-a rupt piciorul la schi. Păi e frumos?
Spre apus.


Schiul e fun.

Deh, ce să zic, după ce m-am uitat la imagini şi mai ales la filmuleţe, nu pot să neg că e fain. Parte din decizia mea de a sta departe de această activitate e dată de motivele enumerate mai sus dar şi de faptul că s-ar putea să-mi placă prea mult.

Top of Europe, versiunea mecanizată. 3883m.

Ce nu reuşesc să înţeleg este de ce tot frânează oamenii şi nu se dau ca maniacii cu viteză maximă în jooooooos. Eu aşa aş face. Ce atâta cristiane? Downhill sau nimic. Ce, suntem la duminica în familie? :)

Alături de pârtia bătută.

Mai e o chestie care mă face să mă gândesc de două ori. Am văzut spectacolul de sâmbătă dimineaţă de pe pârtia Clăbucet. Apoi dacă acolo e la schi...mai bine nu. Dar văzând pozele astea...zeci de kilometri de pârtii aproape pustii - parcă-mi vine şi mie să încerc. Ar trebui totuşi să am răbdare până se perfectează transplantul de genunchi.


Una dintre staţiile de mai jos - Theodulpass dacă nu mă înşel. 
LE: E vorba de Plateau Rosa, aproape de Theodulpass.

Până la următoarea, ce se urează schiorilor? Fir întins, asfalt uscat, o urare de genul ăsta. Deci? Zăpadă moale?

15 comments:

Vlad said...

:)
Bun articolul. M-a facut sa zambesc.
Si da, m-am regasit si eu in ceea ce ai scris - pe partea cu skiatul :).
Cu bicla... acolo sunt un incepator. Un amator - gen "sofer de duminica".

Bestiale pozele.

Corwin said...

Aproape că m-ai făcut să mă las de sportul ăsta. Dar noroc cu pozele că mi-am revenit :)
Oricum, nu cred că există ceva pe lumea asta la care să merite să fii bun care să se învețe rapid. S-ar putea să fie o parte din atracție :)

Liliana said...

Suntem într-un gând cu schiul. Urmează totuşi o replică, însă nici măcar nu ştiam că-i replică :).

Kiki said...

Un filmulet nu ai pus si tu? Stiu eu unele reusite acolo cu o pisica :))

Andrei C. said...

@Vlad - eh si eu tot de week-end, dar ce am invatat in perioada in care mergeam foarte des ramane.

@Corwin - ehe, asa e. Dar ce sa-i fac daca nu am rabdare? Plus ca nu ai nici o garantie ca inveti, poti sa fii un antitalent inca nedescoperit.

@Kiki - he he, urmeaza si filmulet dar n-am apucat azi sa si editez :D

Alexandra said...

Fiind patita cu schiul, imi permit sa imi dau si eu cu parerea :)

Pentru cei ce nu stiu, avut accident aparent simplu la schi, statut in zapada pana la pragul inghetului, venit salvamont, luat cu targa, dus cu telescaunul si telecabina, dus cu salvarea, 65 de zile de ghips. Ma rog, neimportant acum, long time ago.

Adevarul este ca, o data ce inveti macar un pic, ajunge sa iti placa rau de tot! E super fain! N-am cum sa explic. Daaaar, nu sunt de neglijat deloc toate chestiile pe care le-ai spus tu.

Legat de cristiane, asta ma intrebam si eu la inceput :))) Si imi luam pozitia si bob eram. Fara nicio cristiana, luam o viteza la care efectiv nu mai puteam controla nimic. Un mic damb sau ceva, si invatam sa zbor :))

Plus ca, daca stii sa faci cristiane ca lumea, e suuuuper fun si asa! Faza cu viteza maxima in jos merge asa... daca chiar vrei un plus de adrenalina, dar nu pe pante f abrupte..

Acuma... legat de Clabucet... com'on.... nu il lua ca etalon, ca e jale. La Predeal, mai ales in weekend, se duce tot poporul, care evident ca n-are nici in clin nici in maneca cu asta, dar a auzit el e e cool... Orice schior care sa zicem se respecta, merge la predeal doar in timpul saptamanii si doar cand efectiv s-a plictisit de toate celelalte partii de pe valea prahovei sau, pur si simplu din motive total necunoscute, nu poate merge in alta parte... Acuma e ditamai domeniul la Poaiana Brasov, asa ca sa fii nebun sa te mai duci la Predeal..

Ma rog, acestea fiind spuse, zau ca mi s-a facut o pofta ceva de speriat de schi. Singurul motiv pentru care am cam lasat-o moale cu asta e ca nu imi place sa ma duc in weekend aici la noi, pt ca e prea aglomerat, si prefer sa fac altceva in timpul anului cu zile de concediu decat sa le iau iarna pentru a merge la schi in timpul saptamanii. Dar cum ziceam, facut pofta! Tre sa fac ceva in privinta asta. Da poate la anu, acu prea multa lene.. :)))

Ah, ma scuzati, scris comentariu kilometric. Ups :P

Andrei C. said...

Nush mai, aia de la downhill par sa se descurce si fara cristiane :)

Alexandra said...

:))) Da, dar ei au invatat pe bune si cum sa zboare :)

Ioana said...

O, zeu al ghidonului, oamenii tai doresc sa iti aduca o jertfa! Sa fie un clapar, o cheie franceza sau niste genunghiere?

Andrei C said...

Buei, vezi ca nu se zice genunghi. Si da, am, ca am facut in tinerete cunostiinta cu asfaltul.

Emi said...

Bla bla bla ... "aveam planuri de mers la concert şi nu s-a putut"... What ???? Ahem ahem: "Eu nu dau bani sa vad lautari!".

In stilul asta o sa scrii in curand cat de mult urasti pietrele de pe Canal (no, it's not what you think).

Andrei C. said...

Buei, nu era concert din ala. Si nu plateam in afara de consumatie :)

Apollo said...

Ce SEO meserias ti-ai tras :-D

Ah, si apropo, word check-ul de la comentarii e criminal, am nimerit abia la a treia incercare.

Andrei C. said...

Captcha e pus de google, am vazut ca recent au schimbat un pic. SEO...cum ziceam, daca intr-adevar cineva cauta asa ceva...nu e pe drumul cel bun.

Andrei C said...

La innsbruck sunt mereu clienti. Ultimul caz celebru, fiul reginei Olandei. http://mobile.businessweek.com/news/2012-02-24/netherlands-prince-friso-may-never-recover-from-skiing-accident.html

Related Posts with Thumbnails