Lake Maggiore. More like major rain.

Dacă tot am avut mașina pe mână - și pentru că am avut la dispoziție jumătate de zi - am urcat un pic în Alpi. Mai fac și eu completări la seria Grandes Alpes când pot. Sunt conștient că sintagma se referă la un anumit traseu dintr-o anumită parte a Alpilor însă îmi place dimensiunea pe care o dă...

În fine, ca să o tăiem scurt, Nufenen Pass nu era deschisă încă așa că a trebuit să mă mulțumesc cu ... altceva.

Nu, nu e post cu avioane, nu e încă vineri :). Doar că am fost la Malpensa înainte de plimbare - pentru că, așa cum am zis de multe ori, Milano e legat de București foarte prost - așa că zborul Wizz de întoarcere e la 13.20. Elena trebuia să ajungă luni la serviciu și alte opțiuni nu prea erau. Am căutat destul de mult parcarea pentru că nu e marcată ca "short term". Oricum la 5 euro pe oră, încep să-i înțeleg pe italieni de ce stau în giratoriu. 

Am făcut cu mâna la avioane, ne-am luat la revedere și eu am rămas cu jumătate de duminică de omorât. O duminică ploioasă - iar în Milano nu ai voie cu mașina duminica până la 6 seara așa că...to the mountains!

Planul meu era să urc în munți și poate să văd ceva pe parcurs. Cum ar fi Lago Maggiore.

Ploaia era neîntreruptă și chiar mă gândeam cum o să fie sus pe munte. Ia să vedem, un test drive aicea lângă. De ce să mergem pe malul lacului pe drumul plat când putem să ne complicăm nenecesar și să mergem pe un drum mult mai dificil pe care să pierdem mai mult timp decât ne permitem ca să alergăm seara să ducem mașina înapoi...

Pentru curioși, este vorba de SS394 care trece granița în Elveția - click pe link pentru traseu. E un fel de potecă asfaltată care trece muntele. La un moment dat la stânga se desprinde o stradă pe indicatorul căreia scrie Panoramica del Lago Maggiore. Ce panoramă să fie dacă e nor...trecem mai departe...

Am auzit despre acest amestec ciudat - lângă Alpi găsești palmieri (sau ceva ce seamănă foarte bine).

Ce se întâmplă când plouă și tu urci muntele? Treci prin nor, desigur. Noroc că drumul e aproape pustiu. Din păcate acel "aproape" face ca din când în când să-ți sară inima din loc mai ales că localnicii conduc tare pentru că știu drumul. Iar altceva decât localnici nu sunt pentru că nu au ce căuta.

Poate de asta punctul de graniță nici nu e păzit. Deși în mod normal pentru trecere în Elveția trebuie să fii controlat (mai ales dacă ai numere dubioase la mașină) aici nu are cine să te controleze.

Singura schimbare majoră e stilul indicatoarelor rutiere, altfel nu prea știi că ai intrat în altă țară.

Deasupra norilor, un moment de respiro.

Satul din imagine se cheamă Monteviasco și din câte văd de pe hartă nici un drum nu ajunge la el. Din câte știu au un teleferic. Ia să vedem ce zice google. 

"Non ci sono strade infatti in questa preziosa gemma, e nessuna strada la collega con "il resto del mondo". Solo un sentiero (una mulattiera a scalini, circa 1400...) e da pochi anni una funivia sono le sole vie per raggiungere Monteviasco."

În sfârșit în pas - Pasul Alpe di Neggia, 1395m altitudine.

Restaurantul din pas - m-aș fi oprit dar începeam să am o senzație că nu o să-mi ajungă timpul...

În teorie de sus se vede Lago Maggiore - în practică se văd nori...și o mașină de succes în Elveția :)

Mbon, asta a fost ceva așa light. Urmeaza ceva mai demn de Grandes Alpes.