10 July 2013

Passo di Spluga - 2113m

What goes up must come down sau what goes North must come South, pentru că acolo are camera de hotel și pentru că trebuie dusă mașina înapoi la închirieri. Dar nu puteam să mă întorc pe același drum - așa că am luat-o pe un altul, oarecum cunoscut. De ce oarecum? Pentru că am mai trecut pe acolo doar noaptea, acum doi ani: Splugenpass sau Passo di Spluga cum îi voi spune azi.
Passo di Spluga

Cum ziceam, am mai fost acum doi ani dar nu prea știam la ce să mă aștept pentru că era noapte și pentru că urcasem doar pe partea elvețiană. Acum aveam să urc și să cobor spre Milano. Vremea nu era fantastică - ba chiar deloc. Pe urcare a început să plouă.

Passo di Spluga

Am salutat o marmotă - bine am fugărit-o un pic fără să vreau că era pe șosea. Primul gând a fost "Damn, that's some big ass rat" dar era prea maro și prea plat. N-avea ciocolată la ea.
Passo di Spluga

Spluga e un pic mai înaltă ca San Bernardino și fiind iunie și peste 2000 de metri...iată zăpada!
Passo di Spluga

Îmi aduc aminte vag de tunelul acesta. Nu știu la ce folosea - nu pare să fie ca pe Monteceniso unde a fost o cale ferată.
Passo di Spluga

Granița elvețiană - iar nu e nimeni. Azi am fost în Elveția și nu m-a controlat nimeni. Sigur sunt niște camere care înregistrează...dar dacă aveam lingouri de aur?
Passo di Spluga

Granița italiană, la fel de pustie. E și o bornă de graniță de la 1865 - aici frontierele nu au fost așa de nestatornice ca în alte părți.
Passo di Spluga
Data trecută abia vedeam semnul acesta de la ceață...
Passo di Spluga
Să coborâm spre Milano, deci. Începeam să intru în criză de timp. Vorba vine criză - dar dacă depășeam ora 21.00 cu mașina, riscam să mai plătesc o zi de închiriere, să nu pot să o predau și să trebuiască să mă duc luni dimineață. Complicații inutile dar care deveneau probabile.
Passo di Spluga

Intrăm în Montespluga, o localitate cu o mână de case de la coada lacului de acumulare, localitate care pe timpul iernii este izolată atât de Italia cât și de Elveția.
Passo di Spluga

Între timp, un pic de plan. Mă aranjasem bine - GPS-ul mă asigura că ajung pe la 19.45 la hotel, mai aveam de făcut plinul și atât - sediul închirieri fiind aproape. Pf, lejer, mă urc pe autostradă și ajung imediat, 19.45 sigur e o exagerare.
Passo di Spluga
Doar că...un mic detaliu. Nu e nici o autostradă. Doar un drum express pe malul lacului Como (prin malul lacului ar fi mai corect că e mai mult un tunel întrerupt din când în când de viaducte. Iar până să ajungi la drumul express...trebuie să parcurgi niște serpentine amețitoare. Nu glumesc...eram la capătul unei zile care a strâns mai mult de 200 de ace de păr și cele mai tehnice nu le-am întâlnit la altitudine mare ci în pădure aproape de Chiavenna. Iar acele de păr or fi ele distractive dar scad viteza medie binișor.
Passo di Spluga
Pentru cine e curios...click aici. Ce nu se vede din satelit e că unele din acele de păr sunt în tunel.
Passo di Spluga
Dar să revenim la pierderea mea de viteză medie. GPS-ul începea să zică 19.50-55ish. Lasă că ajung eu la drumul express.
Passo di Spluga
Da, de ajuns am ajuns dar mai trebuia să fie și deschis! Așa că dă-i nenicule prin sate cu limite și radare cu 50 la oră. Între timp a început să toarne, ceea ce încetinea și mai mult. Și nu eram singurul, era duminică seara când toată lumea se întorcea. 

Urmează o mică scenetă.

Până la urmă am ajuns la porțiunea deschisă din drumul express și dă-i! Eu eram cel mai prost din curtea școlii pentru că nu știam unde sunt radarele - toată lumea mergea mai tare ca mine. Cu toată pierderea de vreme, la intrare în Milano GPS-ul zicea că ajung la 20.32 la hotel. Încă era ok. Dar mai trebuia să fac plinul.

Uite o benzinărie Auchan - sigur e bună. Fiind duminică după-amiază, adio benzinării cu oameni, doar automate. Dar nu ma face pe mine tehnologia! Pe o ploaie torențială mă dau jos la automat, cer niște informații despre cum se utilizează de la un italian cu Volvo și-l văd că se duce la mașină și mută la altă pompă. Ce prost e, nu e în stare să puna banii pentru pompa la care a oprit. Mă duc eu triumfator la aparat - bag cardul și...eroare. Are chip, nu vrea, trebuie cu bandă magnetică. Mă uit ca prostul, îl întreb pe coleg care e faza. Că cică așa e, nu prea se acceptă cu chip. Cardurile mele sunt toate cu chip și am doar 20 de euro lichizi. Hai să-i bag pe ăia și mai văd. Îi bag și...observ de ce făcea manevre italianul. Pentru că vita de automat deschide doar două pompe pe care le vrea el. Bineeee...

20.40 - decid că nu mai trec pe la hotel să las bagajele, merg așa. Întâi opresc la bancomat să scot bani - bancomatul nu dă de 10 euro, doar de 20 și la ora aia și pe ploaia aia nu am unde să schimb. Asta înseamnă că dacă spațiul gol din rezervor e un pic mai mare de 20 de euro o să dau 40 de euro...asta pentru că din câte am observat eu, rest nu dă. Dacă știe altcineva altceva, îl rog să mă lămurească.

În focul acțiunii nu am observat că peste drum de bancomat e o benzinărie și am pornit în trombă spre biroul de închirieri unde știam că sunt benzinării. Desigur, opresc la prima și mă duc triumfător la aparat și...computer says no. Pentru că nu are hârtie să printeze chitanțele nu mai dă nici benzină. Chit că tu nu vrei chitanță ci doar benzină. Zeeeeen. Mă urc în mașină, scârtz, linie dublă continuă, ploaie, opresc la următoarea. Acolo tot soiul de extracomunitari care să mă "ajute". La o parte că vă trimit înapoi în Lampedusa! Am făcut IOM, nu mă doboară pe mine un automat de benzinărie. Pe unde se bagă banii? Ah pe aicea iese chitanța, ca să vezi...

Pun de 20 de euro și mă duc să dau o cheie să văd ce arată indicatorul. Victorie - the first break I got. Indicatorul arată full - mie atât îmi trebuie. Când am fost cu Peugeotul la Grenoble am făcut aroganța să o duc un pic goală și am plătit să-mi ajungă dar parcă nici 20 de euro aiurea nu mai voiam să dau.

Scârtz doi și sunt în fața biroului la 20.53 - un pic prea cu elan pentru că cei dinauntru s-au speriat că bag mașina prin vitrină. Strâng tot ce pot din ea, fac bagajul și mă duc înăuntru să predau mașina. Phew, misiune îndeplinită, biroul se închide. Și eu sunt în ploaia torențială fără adăpost și umbrelă. Și, ca să fiu sincer, me la facevo addosso ca să zic așa. Direcția gara centrală la doi pași. Povestea nu s-a terminat - caut baia, mă iau după semne - e la un etaj intermediar și e...închisă. Mai e una la parter lângă șine - 1 euro ca să te ușurezi în centru. 1 Euro! Scump dom'ne, scump. Mai ales când automatul acceptă monede de 1 și 50 de cenți și tu ai una singură de 2 euro care nu e acceptată. Ultima speranță, automatul de băuturi - o apă e 1 euro, numai bine. Dacă mi-ar fi înghițit moneda l-aș fi aruncat pe șine dar totul s-a terminat cu bine...

...și la ieșire din gară când am băgat mâna în buzunar am dat de vreo 8 euro în monede de care uitasem. Fain, fain.


4 comments:

Alexandra Roşu said...

Murphy man, Murphy! :)

Vlad said...

:)) tare povestea.
oricum, daca nu aveai soarta care sa se joace un pic cu nervii si banii tai, nu mai era atat de amuzant acum.

Andrei C. said...

No Murphy, only bad planning. Am fost aerian...

Alexandra Roşu said...

LOVE (citit romaneste, cu E la coada) :))))

Related Posts with Thumbnails