29 October 2013

Olaya Diary #3

Așa cum la Paris aveam restaurantul meu turcesc la care ma înființam și Aziz mă întreba din ușă "Comme d'habitude?" și assiette Adana venea imediat, așa cred că mi-am găsit aici un loc: Abu Kamal îi zice, profil libanez. am găsit humusul cu carne și nu mai pot să renunț la el, împreună cu tabbouleh - a treia oară deja m-a întrebat chelnerul "Hummus with meat?". Diferența e că (încă) nu-i știu numele și el nu știe engleză. Se face că știe dar nu știe. De exemplu din propoziția "...and some water please, not too cold" el înțelege doar water și cold. În fine, deja mă cunosc și îmi ornează mai frumos farfuria...
Hummus with meat


Am o reținere în a posta mai multe imagini (cel puțin cât mai stau pe aici) pentru că au niște politici destul de restrictive (nu clădiri guvernamentale, nu poliție, nu localnici...) - oricum îți piere cheful repede pentru că ai fi singurul - nu am mai văzut aparat foto de foarte multă vreme. Și nu e ca și cum l-am scos pe al meu prea mult...

Dacă totuși e jurnal, să jurnălim.

Shawarma: Apropo de mâncare, am testat shaorma lor. E fix ca o shaorma mediocră de la random intersecție din București - pui, cartofi prăjiți, castraveți murați. Cea la lipie e cam 6 lei pentru că e micuță. Ce e de zis e că cea de vită de la Dristor e mult peste. Poate oi fi eu stricat și asta e de fapt cea corectă...dar nah, ce să zic. Îmi place mai mult aia de la noi... 

Trecut strada: oh, baby. Olaya are vreo 10 kilometri și treceri de pietoni semaforizate din kilometru în kilometru. Da, ați citit bine, din kilometru în kilometru. așa că toată lumea trece pe unde apucă - am întrebat dacă ilegal și mi s-a răspuns râzând că "nothing is illegal here", asta la juma de oră după urmatorul schimb de replici cu aceeași persoană:
"-Oh yeah, and don't mess with the women here...
-By messing you mean look at them?
-Yes!"
Bineee. Revenim la trafic. Pietonii au prioritate cum au mistreții. Îi ferești ca să nu îndoi mașina, altfel...la trecere de pietoni fără semafor ești mâncat. Un austriac de exemplu nu ar supraviețui aici, ar muri de bătrânețe așteptând să i se dea prioritate. Trecerile semaforizate nu prea au becuri la pietoni și când treci trebuie oricum să fii cu ochii în patru. Dacă totuși vrei să treci Olaya pe unde nu e trecere...well...ajută să fi făcut școala în București, ca să zic așa. Încă nu trec ca indienii, dar mă descurc. Are 4 benzi pe sens (de fapt cam 3 că e mereu blocată prima) și tre' să fii iute de picior dar măcar la mijloc ai refugiu cu copăcei. Iar Olaya se poate trece, King Fahd...din câte știu nu, pentru că are niște bariere de verdeață. Oricum, nici nu ai vrea - are 6 benzi pe sens.

Mașini: Yukon, Denali, Suburban, Excursion, Tahoe, Escalade, F150 - vă zic ceva denumirile astea? Sunt acele urâțenii americane care arată ca un X-Trail căzut în borcanul cu steroizi. Există și Yukon XL ceea ce mi se pare ridicol. Ideea e că benzina e 0.5 lei pe litru deci...faceți și voi calculele. Un Q7 e în pantaloni scurți aici, ar trebui un Q9 sau Q11. Germanele nu prea sunt, mai vezi ici și colo o serie 7 sau un S classe dar nu e ca în Dubai. Pentru lumea de rând asiaticele sunt la putere - Toyote, Hyundai...ah da și mai sunt și microbuzele indiene. Fac cel mai mult zgomot (zici că decolează), au cele mai puternice claxoane și sunt conduse de cei mai neînfricați (a se citi inconștienți) șoferi. Ai zice că-s încete dar după ce vezi cum accelerează îți schimbi părerea - serios, ce naiba au sub capotă? Le zic eu indiene dar de fapt ele sunt Toyota Coaster din anii 80 - și e ceva suspect pentru că la origine ele sunt Diesel ori aicea nu există Diesel. Hmmm...cred că sunt modificate și de asta fac și zgomotul pe care îl fac...

Stil de condus: e mult spus stil. Fiecare face cam ce vrea, semnalizari de schimbări de bandă nu prea sunt. Se parchează oriunde, se claxonează în continuu. Oamenii merg cu cârligul de remorcare din față montat ca să mai protejeze mașina. Intersecțiile mari sunt guvernate de camere de roșu și la ora de vârf e ca în discotecă de la blițuri. Fiecare bliț e 500 ron. Unii merg cu numerele acoperite cu bandă adezivă (o cifră și o literă) din cauza asta - și puținele motociclete cam merg fără numere. Ah da, nu au vopsea pe jos pentru benzi și săgeți. În schimb, au niște plăcuțe ceramice, enorm de multe, care fac să vibreze mașina dacă vrei să mergi pe ele. Sunt cam cât o conservă mare de pate și înalte cam de 3 centimetri. Se pare că aici merge doar pe sistem coercitiv pentru că străduțele mici cu sens unic au la capăt un dispozitiv din ăla de taiat cauciucurile daca vii din sensul care nu trebuie. Super, ar trebui și la București așa ceva!

Alte observații : 
La taxiu se negociază, de obicei nu se pornește aparatul. Nu sunt cinema-uri, în schimb poți să cumperi DVD-urile cu filmele. De 4 ori pe zi toate magazinele și restaurantele se închid pentru rugăciune. La început a fost un mister, apoi mi-am luat o aplicație pentru Android care să-mi zică momentele exacte - dar s-a dovedit destul de greu să găsesc una bună. Pentru că depinde de locație și metoda de calcul, oricum e complicat. 

Am fost la magazin să iau o cartelă de telefon, a fost o experiență interesantă. Erau 2 consultanți la un birou care m-au băgat în seamă după cam 1 minut după ce m-am așezat la birou. Nici unul din ei nu știa ce e decembrie (la început credeam că e o glumă dar când am zis 12 în loc de decembrie fața li s-a luminat) - dar presupun că și dacă cineva mi-ar zice Kānūn al-Awwal nici eu n-aș ști ce e.

La mall sunt magazine pentru toată lumea și mai sunt family only - adică nu și pentru holtei periculoși ca mine. La fel și la toate standurile de la foodcourt - au întotdeauna două ghișee, unul pentru bărbați și unul pentru femei, separate de un paravan. După ce iei mâncarea, la fel, trebuie să mergi în secțiunea corectă - family sau single. 

Mi-am însușit următoarele:
Yalla - let's go! Haidem!
Halas - my personal favourite. Înseamnă "ajungă, gata, destul". 
Numerale:
0 - un romb un pic aplecat spre stânga dar mult mai mic ca restul cifrelor. Așa se scrie.
1 - bețișor un pic curb spre stânga
2 - un fel de gamma cu partea de sus concavă (2 puncte)
3 - la fel ca 2 numai că sunt două concavități (3 puncte)
4 - arată ca un 3 în oglindă, sort of.
5 - ca un ou turtit, poate cel mai confuzant. Când mi s-a dat prima bancnotă de 5 riyali era să întreb "Ce, sunt la camera ascunsă, ce e bancnota asta de 0 riyali? Hai, scoate banul!"
6 - ca un 7, jur. Bine, să zicem că e asemănător, toate au niște particularități, liniile nu sunt drepte și nu au groșime constantă. Nici capetele nu sunt mereu la fel. Pentru elucidare le pun și mai jos.
7 - ca un V.
8 - fix ca 7 de mai sus numai că răsturnat.
9 - aicea e ușor, ca un 9, 9 de-al nostru :)

Ce ziceți, le-am descris bine?

٠‎  ١‎  ٢‎  ٣‎  ٤‎  ٥‎  ٦‎  ٧‎  ٨‎  ٩

Gata și lecția de arabă.

În rest...am fost o lepră în week-end și am preferat să editez poze în loc să merg la zgârie nori. Dar nu-i nimic, mai sunt week-end-uri. Din păcate...

Ca să mai scurtez timpul, am dat comandă acasă pentru cârnați de cel-ce-nu-poate-fi-numit, să mă aștepte când vin.

2 comments:

Tudor said...

Mancarurile arata deosebit, nu par a fi cele mai exagotice dar banuiesc ca majoritatea mancarurilor sunt saturabile.

Andrei C. said...

Nu stiu ce e saturabil, dar da, nu sunt cele mai inedite lucruri. Insa, asa cum o sa povestesc, se pare ca Abu Kamal e un loc foarte bun de mancat asa ceva, comparativ cu altele.

Related Posts with Thumbnails