Vidin

Week-end-ul de Sfânta Maria l-am "consumat" pe un roadtrip foarte plăcut la Sofia. Și cum drumul cunoscut nu e întotdeauna cel mai bun, am plecat spre vestul țării și astfel am reușit să vedem niște locuri foarte frumoase dar îndepărtate de București - o primă oprire a fost Vidin-ul.

Dar mai întâi am traversat toată partea de sud a țării, de la Turnu Măgurele până la Calafat. Nu am mai fost pe aici - decât poate cu gândul, când eram mic și la radio era Cotele Apelor Dunării. Calafat, Bechet, Corabia...Corabia mi s-a părut cea mai promițătoare dar și Calafat are ceva potențial. Dar cum noi aveam de ajuns la Sofia, nu am explorat în detaliu fiecare localitate.

Am oprit o singură dată în Negoiești să salutăm conacul aflat într-o stare deplorabilă...

...și am continuat spre Calafat. Acolo este cel mai nou pod peste Dunăre - unul mixt rutier și feroviar. Din păcate nu e prea folosit - nu-mi dau seama dacă din cauza faptului că nu e pe un traseu atât de circulat sau pentru simplul fapt că nu e cunoscut. Oricum, e ușor scump la 27 de lei.

Bulgaria, bine te-am regăsit, a trecut ceva vreme. Hopa, 140 pe autostradă! Testăm mai târziu...

Am ajuns în Vidin dimineață pe la 10 și am mers direct la...benzinărie pentru vinietă. Obișnuit fiind de la Giugiu, m-am avântat cu româna, poate-poate. Privirea vânzătoarei de parcă i-aș fi zis "konnichiwa" mi-a dat de înțeles că relațiile română-bulgare nu sunt așa strânse prin părțile respective.

Ok, gives vinietă for one month - nu știu de ce dar îmi ajustez nivelul de engleză după cel al interlocutorului. De ce fore one month? Muahaha, o să vedeți în curând.

De la benzinărie am mers în parcul de pe malul Dunării unde se află și fortăreața Baba Vida. Eram noi și două autocare de pensionari americani care mișunau pe lângă ziduri.

O dubă rămasă de pe vremea turcilor, probabil.

Fortăreața se poate vizita însă noi am ales să mergem mai departe.

Din pozele de pe net, am văzut că moat-ul este de obicei cu apă. Acum era uscat și tundeau iarba din el. De asemenea, nu mi-e clar dacă e vorba de cetatea a cărei poartă se află la Muzeul Militar Național din București - cea găurită de ghiulea (asta pentru că Vidin-ul mai are o cetate, Kaleto).

Sus pe zidul dinspre Dunăre e și un fel de plajă ad-hoc pentru localnici - plus, prin zid se poate ajunge la Dunăre și se poate executa o bălăcire. Nu e pe lista mea de lucruri de făcut.

Asta așa ca să fie clar cine a mai fost pe aici...

Parcul era în amenajare, ca de fapt tot orașul. Dar e bine că îl fac...

Lângă parc mai e un obiectiv care apare în multe imagini când cauți Vidin - sinagoga abandonată.

A fost construită pe la 1890 și a fost abandonată cam pe la 1950 odată cu plecarea comunității evreiești în Israel.

Ca de obicei, au fost mai multe planuri de restaurare dar nu s-a realizat nimic și stadiul actual este cel din imagini. Buruieni destul de mari, lipsă acoperiș, nici un geam. Aș fi intrat însă buruienile mult prea mari nu-mi inspirau încredere.

Pentru noi asta a fost Vidin-ul, nu am mers în centrul civic. Am preferat să ieșim spre Sofia unde peisajul se schimba dramatic față de cel de peste Dunăre. Dealuri, păduri...și obiective turistice. Ce fel de obiective turistice, vedem într-una din dățile viitoare.