Veneţia în detalii

He he, mai amân un pic povestirea despre Veneţia în sine (şi despre Murano şi Burano) şi vă prezint atenţiei mici detalii pe care eu le-am găsit interesante din aceste trei locaţii.

Transportul în Veneţia

Ca să fie clar de la început, am făcut exces de poze cu ambarcaţiuni în Veneţia, din mai multe motive unul fiind faptul că-mi plac :)

Bratislava - centrul vechi

Tranşa a doua şi ultima de Bratislava - centrul vechi. Dar mai întâi, câteva gânduri pentru azi:

-aiped-ul se poate folosi doar pentru a juca Solitaire sau Angry Birds, cel puţin asta deduc din ce am văzut până acum. O singură dată am văzut pe cineva citind o carte - posibil să fi fost o carte despre Solitaire. A fost nevoie de 15 ani de evoluţie tehnologică ca să jucăm fix acelaşi lucru. Mai trebuie Mahjongg şi Zuma şi tabloul e complet.

-a venit căldura, s-au înteţit căutările "când se dă drumu pe Transfăgărăşan". Azi am întâlnit originalul "knd se deschide Transfăgărăşanul 2011". Zi-mi când vrei să mergi, nu de alta dar să ştiu să nu merg eu.

-azi am văzut o chestie care nu ştiu dacă ar trebui să mă facă să râd sau să plâng: Etnici din aceia care o fac pe parcagii. Ca să înţelegeţi, nu sunt în Bucureşti, sunt undeva unde speram că dacă ar fi să mă mut odată, aş scăpa de astfel de mizerii. Interesant şi contrar aşteptărilor mele, nu erau cu buletin de România, erau din fostele colonii franceze de prin Africa.

-dacă acum câteva săptămâni, când avionul a făcut cunoştiinţă cu pista eram în avion cu Lupescu (cred), azi eram cu...hmmm...vreau să zic Dumitrescu dar nu sunt sigur (cel mai probabil greşesc pentru că, aşa cum au constatat colegii, me ne fotto del calcio). L-a recunoscut şi spaniolul de la control paşapoarte şi-i dădea coate colegului să se uite. La faţă îi ştiu că au fost pe sticlă de atâtea ori însă nu pot să asociez nume. O glumă de mare angajament ar fi fost să mă duc la Lupescu să-i zic "Un autograf vă rog, sunt un mare fan domnule Lăcătuş". Şi azi ar fi mers numai că la câţi fotbalişti români ştiu, riscam să nimeresc numele adevărat şi nu mai era nici un amuzament.

Dar să revenim la ce ziceam...

Precista

Când creşti lângă un monument istoric, cam uiţi să-l apreciezi...

Bratislava – little big city

Rămăsesem dator, ca să zic aşa, cu câteva cuvinte despre Bratislava. Am fost acolo într-o după-amiază de duminică şi a fost cam ce mă aşteptam să fie. Am mai zis-o pentru Varşovia, o zic şi pentru Bratislava pentru că mi se pare potrivit – fostă capitală de stat comunist cu un trecut mai nobil (chit că n-a auzit nimeni de marele imperiu slovac, de cel habsburgic a auzit toată lumea) care a făcut primii paşi spre vest. Oraşul are un centru vechi, eventual renovat care e exploatat turistic şi nişte ghetouri, cadou de la Mazăr Raşia. Interesantă chestie comunismul ăsta, cum a reuşit în 50 de ani să transforme (în rău, evident) un teritoriu atât de extins...

Burano colors

O porţie mică de Italia...


Burano e una din insulele din jurul Veneţiei - Murano-ul săracului cum zicea cineva. Dacă la Murano se face sticlă frumos colorată, la Burano se fac case (frumos?) colorate - şi mileuri, dar asta e altă poveste. Mă rog, nu e acum momentul pentru asta. Acum e momentul pentru ceva colorat. Sunt destul de sigur că în Burano e în vigoare o lege care pedepseşte aspru orice proprietar care îşi vopseşte casa în culoare apropiată de cea a vecinului. Rezultatul este...ta-da-da-daaaaam.

SMAEB 2011

Cumva am ajuns la SMAEB 2011 - o pierdere de vreme, mai ales din cauza traficului până acolo şi a parcării. Ai zice că pe un aeroport ar fi loc de parcare dar nu e chiar aşa.

Slovak UFO

Oficial el e Novy Most sau Podul Nou. E făcut prin anii 70 şi dispune de o distincţie din acelea dubioase de genul cel mai lung pod făcut prin nu ştiu ce metodă. Adevărul e că design-ul e destul de uşor de reţinut, mai ales farfuria din vârful celor doi stâlpi, poreclită OZN din motive evidente.

Valea Fagilor

Revenind pentru moment la chestii locale, săptămâna trecută (cum ziceam) am ajuns in sfârşit pe Valea Fagilor sau, cum este el cunoscut pe hartă, DJ222A. E vorba despre drumul care leagă Luncaviţa de Nifon prin Pasul Teilor, 187m. N-am idee dacă pe valea de alături, care se numeşte Valea Teilor, este cumva Pasul Fagilor.

În ciuda previziunilor favorabile am trecut Dunărea pe o vreme mohorâtă – nu aveam să vedem soarele decât târziu la întoarcere.

Un pic de Schonbrunn

Schonbrunn-ul e unul dintre numele pe care l-am asociat întotdeauna cu Viena (asta şi Concertul de Anul Nou). Astfel, nu puteam să merg la Viena şi să nu mă duc pe acolo, mai ales că e aşa de uşor de ajuns. Nici nu am avut de schimbat metroul.

Random Wien

Din motive logistice nu am acces la imaginile din week-end (am reuşit în sfârşit să merg prin Valea Fagilor, să văd ghiocei târzii plus un lac într-o carieră şi nişte sate absolut deprimante prin Dobrogea) aşa că vă dau ultima tranşă de Viena.

Dar mai întâi, un moment de reculegere pentru infrastructura rutieră a României. Pe sub geam îmi trece M30 care aici are 16 benzi lăţime. E drept că sunt şi nişte bretele implicate, însă tot e impresionant. Bineînţeles, se aplică principiul "Ai grijă ce-ţi doreşti..." - dimineaţa şi seara toate cele 16 benzi sunt in diverse stadii de blocare.

Aşadar, Viena, random stuff.

Achtung!

Viena noaptea

Câteva idei pe margine:

-Era o glumă care suna cam aşa: Unui statistician îi era frică să zboare din cauza posibilităţii unui atentat la bord (şi aşa mică) aşa că mereu zbura cu o bombă cu el. Posibilitatea să existe două bombe la bordului unui avion e infima.

-Azi am intrat în statistică, în modul cel mai de dorit cu putinţă. Zgomotul pe care l-am auzit la decolare, zice-se acum la ştiri, a fost coada avionului care se împrietenea cu asfaltul de pe Otopeni (tailstrike în termeni tehnici). Deşi am continuat până pe la 9000 de metri, căpitanul a anunţat că ne întoarcem şi aşa am şi făcut şi am schimbat avionul. Până să plecăm din nou avionul julit era deja băgat într-un hangar. Acum că am fost într-un incident aviatic, care sunt şansele să mai păţesc ceva? :)

-Oarecum legat de cele de mai sus, întâmplător am reţinut numele avionului - unul dintre oraşele României. Ce mă fac dacă trebuie să zbor iar cu el?


-Noul terminal de la Otopeni e chiar simpatic. Din pacate suferă de aceeaşi boală pe care am văzut-o la alte aeroporturi. Au făcut toul frumos şi nu au mai rămas bani de scaune. E loc să joci fotbal dar scaune sunt pentru 20 de oameni la o poarta. Restul de ~100 unde stau?

-Un punct care se adresează celor din domeniu, ca să zic aşa. Schema de culori a avioanelor Tarom e destul de uniformă (alb cu bleumarin, simbolul acela pe coadă) - totuşi e o oaie diferită şi anume un 737 cu winglets numit Craiova care e vopsit cu dungi bleu, nas negru şi are scris Tarom cu un font atipic pentru ei. Ştie cineva care îi e povestea?

Dar să trecem şi la chestii mai plăcute: Viena noaptea.

Sculpturi vieneze 2

Da măi, ce să zic, am înţeles, vă place Viena, cea mai cea între cele, nu seamănă cu nimic, nu mai e nicăieri la fel. Mare oraş, mare caracter.

Până la urmă, aşa cum discutam azi cu un Viena-lover (raţional totuşi) vacanţa e mai bine să nu ţi-o faci la oraş. Da, pentru un city break merge, dar altfel...aceleaşi chestii, aceleaşi zgomote, aceleaşi tabieturi - doar că nu trebuie să te duci la serviciu şi te poţi trezi mai târziu. Mă rog nu e pentru toată lumea mersul în locuri izolate, aşa cum nu e pentru mine mersul în oraşe pentru mai mult de un week-end.

Şi dacă tot e să vorbim de oraşe locuibile, s-ar putea să mă fi îndrăgostit puţin de actualul. Aici a venit primăvara de-a binelea, sunt palmieri şi alţi copaci interesanţi, văd marea (şi soarele care răsare din ea), traficul e acceptabil. Oamenii încep munca la 7, cel târziu 8 şi la 2, cel târziu 3 au rupt uşa. Aşa se explică faptul că la 6-7 seara pe stradă e plin de oameni care se plimbă, merg la teatru, fac jogging, beau o cafea şi asta după ce au avut timp să-şi ia copiii de la şcoală şi să facă cumpărăturile. În localul în care am mâncat azi cei mai gălăgioşi erau nişte pensionari pe la 70 de ani care erau ieşiţi în oraş. Sunt până într-un milion de suflete care, nu ştiu cum să explic, emană bunăstare şi nu mă refer neapărat la cea materială.

Dar cum nu am imagini o să continui cu tranşa a doua de sculpturi din Viena, ceva mai multe metalice de data asta.

O creatură din faţa parlamentului (să fie un grifon?)

Wien ist anders

Aşadar, într-un week-end însorit de martie am ajuns şi eu la Viena. Nu am mers acolo pentru cumpărături ci să văd şi eu despre ce este vorba, de ce o laudă lumea aşa de mult.

Mi-am luat cele mai scumpe bilete de low cost de până acum (şi pe cea mai scurtă distanţă) şi vineri seara aterizam la Schwechat. Între noi fie spus, zborul nu a fost chiar low cost, am primit mâncare şi băutură şi am avut loc de picioare - ceea ce nu pot spune despre următorul zbor low cost pe care l-am efectuat mai recent şi de la care încă mă mai dor genunchii.

La marchetta

În timp ce aşteptam cuminţi să ne fie găsită o masă la care să ne putem prăbuşi, mi-au căzut ochii pe următorul anunţ. Hmm, simplu? Dublu? Diviziuni ale orei? Apă şi săpun? Băi, ia stai puţin...

Sculpturi vieneze 1

Cât eu umblu peste pădurea răsturnată (vă explic eu altă dată ce şi cum), am programat vreo două chestii mici spre publicare.

Week-end-ul petrecut la Viena a fost prolific din punct de vedere foto poate şi pentru că, dintr-un anumit motiv, sculpturile întâlnite mi s-au părut foarte fotogenice. Nu mă pricep la curente, tendinţe şi alte asemenea dar ştiu că acestea fac parte dintr-unul care îmi place. Or fi detaliile, o fi faptul că reprezentarea corpului uman e aplecată spre real...

Ok, ok, un real idealizat, că nu arată nimeni aşa dacă stă 8 ore pe zi pe scaun. Pe de altă parte, dacă te baţi cu caii...

"Have you ever been so angry that...you punched a horse?"

Prater

Am să încep în ordine aleatoare şi anume cu Prater. Nu de alta dar implică mai puţin scris şi îmi place ce a ieşit pe peliculă.

Ce e Prater-ul? Prater-ul face parte din categoria locurilor "belea" despre care ajung să povestească cei care au ajuns la Viena, al doilea fiind un loc tot cu P şi anume Parndorf, ţara făgăduinţei în ceea ce priveşte cumparăturile. Outlet frate, super tare frate, să mergem, să cumpărăm, să cheltuim. E de prost gust să cumperi îmbrăcăminte de mai la dreapta de meridianul de 20 grade est. Dar divaghez. Prater-ul e un parc de distracţii unde poţi găsi atracţii fine cum ar fi casa bântuită.

Tramvaie

Nu vă speriaţi, nu am fost la pozat tramvaie - sau, mă rog, nu în mod special. Atâta doar că Tatrele slovace mi s-au părut tare fotogenice pe străzile alea pavate fără trotuare şi dacă tot eram pe acolo nu puteam ignora omoloagele vieneze, atât în forma originală cât şi în încarnarea nouă. Aşadar, până reuşesc să-mi mai adun gândurile, tramvaie!

Un week-end, două capitale (2)

După cum sugerează titlul, urmează o serie de postări din două capitale, cele mai apropiate capitale din lume zice-se. Vom vedea pe parcurs cum turcii de fapt au reuşit să cucerească Viena (şi e foarte bine)...

...şi cât de bine se mănâncă la Slovak Pub (vă zic eu, foarte bine).

Pe curând!

Strada Gabroveni

Dacă centrul vechi e o rană atunci strada Gabroveni e puroiul din ea. Sper că v-am captat atenţia :)

Ei bine strada Gabroveni are nefericita soartă de a fi surprinsă de iarnă în plin proces de modernizare. Prin procesul acesta au trecut şi alte străzi din centrul vechi printre care amintesc Lipscani, Smârdan şi Franceză. Procesul implică eviscerare şi transplant de reţea de canalizare nouă, pavaj, iluminat stradal, etc. Strada Gabroveni nu a trecut de stadiul de eviscerare.