Măgura

Mâine e ultima zi de vară. Unde a trecut? - nu ştiu. De fapt primele frunze îngălbenite alergau în faţa mea pe Maniu într-o noapte de iulie când mă întorceam de la mare aşa că trecerea calendaristică e doar o formalitate.

Unul dintre episoadele de vară cu care am rămas dator este cel cu Măgura. Aşadar...Măgura!

La skeet

O fi o obsesie tipică băieţilor, o fi programarea socială prin intermediul televizorului dar eu mi-am dorit de când eram mic să trag cu o armă de foc. Şi cum nu am ambiţii de Rambo să decimez batalioane de vietnamezi sau de Sadoveanu să curăţ pădurile de vietăţi, atenţia mea s-a îndreptat asupra uneia dintre puţinele ocazii în care joaca cu arma de foc e acceptată. Îmi aduc şi acum aminte de un episod în care a trebuit să explic în faţa clasei la ora de engleză ce e skeet-ul şi de ce e sportul meu preferat.

Ei bine, sâmbătă asta am primit un foarte frumos cadou - deşi nu-mi place să folosesc limba de lemn este vorba până la urmă de un vis împlinit. Să ucidem aşadar nişte porumbei de lut!

Tyulenovo->Dalboka->Kaliakra

Poveştile trebuie să înceapă de undeva. Atunci de ce să nu înceapă de unde e plăcut? O să ajung şi la poveşti Bratislăvene cândva dar până atunci...nişte mare, că tot e ultimul week-end de vară.

Biserică abandonată

Undeva în sudul ţării pe o întinsură de pământ unde Dunărea mai ajungea din când în când sunt ruinele unei biserici abandonate. Am aflat de ea acum ceva timp şi iată că duminică s-a ivit şi ocazia să opresc la ea. Ce am văzut, mai jos.

Mâzgâleli şi alte forme de artă

Să ne înţelegem, am o problemă cu cei cu mentalitatea "Ah la o parte să fac artă pe acest perete. Nu contează că poate un om a muncit şi a dat nişte bani să îl vopsească, eu fac artă, bre!" Acestea fiind spuse, recunosc că graffitiurile îmi atrag atenţia. Fascinează e un cuvânt prea puternic. Oricum, am o surpriza pentru la un moment dat legat de asta dar înca nu o dezvălui.

Transfăgărăşan 2012

Da, iar am fost pe Transfăgărăşan. Ce să fac, nu mă pot abţine. Poze, un pic de urcare cu bicicleta şi ceva mai multă coborâre. "Choose your battles", cum se zice.

Thomas Antiques

În spiritul glumiţei "Everybody speaks english and if they don't, they ought to" vă zic ca toată lumea e plecata pe câte undeva şi daca nu e ar trebui să fie. Măcar în oraş. 

Un locşor liniştit pentru a bea un suculeţ e Thomas Antiques de pe Covaci. Nu că aş face reclamă sau ceva, s-a întâmplat să am aparatul la mine când am fost pe acolo. Mesele de pe balconul îngust cred că înlocuiesc cu succes o terasă la nivelul solului.

Sozopol

Cică Saint Tropez-ul Mării Negre! Păi cum să nu mergem. Deşi am stat în Nessebar, alt loc de renume de pe coastă, am dat o fugă sâmbătă şi până la Sozopol. Ce am văzut, vedeţi mai jos.

Vadu-Corbu

Păi cam e timpul pentru mare, nu? Aşa trebuie sărit, direct în miezul problemei. Urcat în maşină, apucat autostrada soarelui şi ajuns "pe baltă" la rezonabila oră 11.

Am ales pentru această incursiune duminicală plaja sălbatică de la Vadu căreia am să-i fac cel mai mare rău posibil şi o să o promovez. Mă rog, nu e ca şi cum nu ar şti lumea de ea, la cât de plin era. Mi-e groază să mă gândesc ce era pe plajă la Mamaia...

BIAS preview 2

Nu pot să mă abţin, am mai editat câteva cadre. Cred că am material destul pentru fiecare reprezentaţie în parte. Aşa că o să urmeze, cândva, episoadele BIAS - Iacării Acrobaţi, BIAS - Iacării acrobaţi (noaptea), BIAS - Frecce Tricolori, BIAS - Turkish Stars etc. etc. ...

 

Dar până atunci, mai luaţi câteva imagini (de pe celălalt card). Cadrele de noapte sunt trase din mână cu 70-300-le la f5.6 aşa că zgomotul era inevitabil. Oricum, mare invenţie IS-ul...

BIAS preview

Am fost la BIAS azi - ura!. Multă lume, multe aparate (eu cu al meu ma simţeam cel mai prost din curtea aeroportului) şi o posibilă insolaţie. Dar a meritat!

Nici nu ştiu să zic ce mi-a plăcut mai mult.

Plane spotting

plane spotter
n.

 (Non-sporting Hobbies / Other Non-sporting Hobbies) a person who observes, photographs, and catalogues aircraft as a hobby.

Aeroportul Schwechat, Viena. Schwechat ca rafinăria. Ai ratat aterizarea/decolarea, ai nişte rezervoare în care să te opreşti. Mă rog, nu despre asta este vorba. Terminalul vechi (că tocmai s-a deschis cel nou dar numai companiile serioase zboară de acolo) e un loc bun de observat avioanele la decolare pentru că una din piste e aşezată foarte aproape şi punctul de desprindere de pe pistă e chiar în faţa ferestrelor.

Decât CASCO

Dat fiind faptul că se apropie o mult asteptată ieşire din ţară, de data asta pe cele patru roţi credincioase ale Furiei Verzi, m-am gândit că ar fi potrivit să extind poliţa CASCO ca să acopere pusta ungară şi alte forme de relief periculoase. În acest scop m-am pregătit de interacţiune cu asiguratorul meu prietenos. Mai jos, povestea - ilustrată, în scopuri umoristice. 

Căldură mare, monşer!

Normal că e cald, doar e vară. Şi la fel de normal e să nu stai lângă un calculator care face căldură pentru a edita nişte imagini în loc să...ştiu eu?...mergi la mall. Nu de alta dar au aer condiţionat. Am şi eu aer condiţionat dar doar la maşină (aveam la un moment dat ideea să conectez un furtun de la AC-ul maşinii până în casă şi să las maşina mergând - 6 lei pe oră, rezonabil nu? Numai că seamănă prea mult cu ceva ce ar prezenta la Darwin Awards).

Camino de Septi

A-ţi lua lumea în cap se pare că a devenit o modă. Una deranjantă pentru mine care scriu aceste rânduri dintr-o cameră de hotel din Bratislava. Dacă în una din dăţile trecute vă povesteam despre Alex şi Andreea care vor pleacă să traverseze continentul american de la Nord la Sud de data asta...

  

Cum ar fi să te duci în Spania cu bicicleta şi să parcurgi Camino de Santiago? Ei bine, puteţi să-l urmăriţi pe Septi să vedeţi cum e. A început săptămâna trecută din Montserrat şi de atunci a parcurs ceva kilometri. De exemplu, azi e în Zaragoza.

Verde în Ciucaş

În week-end-ul prelungit de Rusalii nu s-a putut organiza, din diverse motive, o ieşire prelungită. Astfel, am optat pentru o drumeţie de jumătate de zi duminica, ziua care prezenta riscul cel mai scăzut de trafic pe DN1(A). Pe scurt, am fost să vedem ce e cu noua cabană Ciucaş.

  

Seciu

Finalul excursiei de 1 mai ne-a adus pe meleaguri ploieştene. Am trecut prin Subcarpaţi (sau ce-or fi ăia că tare-s întortocheaţi) de pe valea Buzăului pe valea Vălenilor de Munte că altfel nu ştiu să-i zic. Am mers la locul ştiu cu mâncare şi anume Taverna Romană din Făget. Am mâncat acolo şi apoi am mers spre Bucureşti dar cu ocol pentru o cafea la Crama Seciu, deasupra Ploieştiului...

Micadu - la drum din nou

Dacă vă aduceţi aminte (dacă eraţi pe aici desigur) anul trecut am petrecut o săptămână plină în Norvegia, o experienţă pe care nu am cum să o descriu în cuvinte puţine. Tot aşa, dacă vă aduceţi aminte, în multe imagini apărea o motocicletă, uneori şi cu unu sau doi oameni pe ea. Ei bine, ei sunt Alex şi Andreea - sau Micadu, în încarnarea virtuală - şi în curând pleacă din nou la drum...

Ameninţarea căpuşei

Eu nu am televizor - acest fapt mă protejează de şuvoiul de inepţii şi de ştiri care nu interesează pe nimeni. De exemplu eu nu ştiam că există o invazie de căpuşe, nişte creaturi fără milă de al căror venin nu ai scăpare şi dacă ai ieşit la plimbare în parc eşti practic "pa". Totuşi "ştirea" a ajuns şi la urechile mele prin interacţiunea cu oameni care posedă televizor. 

Şi uite aşa luni cum îmi scărpinam eu agale un membru inferior dau peste..."ceva". Investighez mai de aproape şi...Ura! Habemus capuşă!

Siriu

Week-end-ul de 1 mai l-am încheiat întorcându-mă acasă mai devreme dar pe ocolite. Am plecat din Braşov la 6.30 când alţii pleacă la serviciu. Eu am mers cătinel spre Siriu unde aveam întâlnire dar mai pe la 10 aşa, pentru bălăureală pe meleaguri Buzoiene.

Aşa cum se poate deduce, nu era nici o grabă aşa că prima oprire a venit repede pe drumul dintre Săcele şi Tărlungeni...