24 August 2010

Land der Berge: Tunneling

Zilele trecute Aura mă apostrofa că scriu în greaţă, fără pasiune, referindu-se la ce am scris despre Innsbruck. Chestia e că nu era prea departe de adevăr.

Aşadar, PASSION=TRUE şi asta pentru că urmează la rând ziua cea mai plină din vacanţa asta: 4 ţări, 5 trecători peste 2000 de metri, 500 de kilometri (din care vreo 25 pe sub pământ), 14 ore şi o dorinţă împlinită – acum aproape 3 ani vizionam fascinat în camera de cămin primul episod din seria 10 a emisiunii Top Gear – Best Driving Road in Europe. Mi-a rămas în minte nu atât drumul cât trecătoarea Stelvio unde am zis că trebuie să ajung. La un an după asta constatam că nu eram singurul care voia asta şi, mai rău, alţii chiar reuşeau să ajungă acolo. :) Anul acesta într-o miercuri de august am reuşit şi eu să ajung.

Traseul ales de noi nu a respectat chiar emisiunea (pentru că nu era acesta scopul) însă a ajuns în punctele de interes.

Ca să vă faceţi o idee despre ce urmează, literele de pe hartă indică urmatoarele:
B – Vaduz, Liechtenstein – nu puteam să ratăm o ţară mai mică ca Bucureştiul.
C – Davos, Elveţia – oraşul la cea mai mare înâlţime din Europa, 1560m şi totodată cea mai mare staţiune de schi din Elveţia. Contează că e vară?
D – Fluelapass, 2383m – prima trecătoare de peste 2000 a zilei
E – Ofenpass, 2149m – a doua trecătoare a zilei
F – ascuns după G, Umbrailpass, 2505m – a treia trecătoare a zilei.
G – giuvaierul (dacă îmi e permis să folosesc acest arhaism) zilei, Passo dello Stelvio, 2758m – a patra trecătoare a zilei, a doua din Europa ca înălţime.
H – Passo di Giovo, „doar” 2094m, ultima trecătoare a zilei.

Pentru moment mă voi limita la o introducere, până ajungem la acţiune.

Am plecat după micul dejun din Axams pe o vreme nu tocmai conformă cu prognoza.

Totuşi fiind la munte şi fiind dimineaţă aveam speranţe pentru mai târziu. Am pornit spre vest şi relativ repede am dat şi de soare.

Drumul e cam singurul de pe aici şi îşi croieşte drum printre munţi cum poate. Din când în când se mai desprind drumuri care duc în Elveţia sau Germania (Austria e destul de îngustă aici)...

...şi tot din când în când nu are ce face şi se bagă sub pământ. Mai un semitunel...


...mai un tunel adevărat...

...sau o succesiune de tuneluri.

Toate bune şi frumoase până ajungem la primul tunel mai mare, Roppenner, care are peste 6 kilometri.

Venind dintr-o ţară în care tunelul de 900 de metri de la Bâlea e cel mai mare, 6 kilometri sunt mulţi, mai ales când te vezi la mijloc unde marcajul de pe perete arată 3,x km înainte, 3,y kilometri înapoi. Îţi dai seama că eşti în munte şi că ţi-ar trebui o jumătate de oră de mers alert ca să ieşi la lumina zilei. Ce pot să zic, am văzut de prea multe ori Seconds from Disaster, episodul cu tunelul Montblanc.

Supravieţuim tunelului şi mergem mai departe spre Vorarlberg, ultima bucată de Austria.

Problema e că ajunsul acolo înseamnă încă o trecere pe sub munte şi dacă Roppenner era mare cu 6 kilometri, Arlberg Tunnel cu cei 14 kilometri, cum o fi?

Desigur există o alternativă, Arlbergpass dar asta înseamnă mai mult timp pierdut. Ultima şansă la alternativă, chiar înainte de tunel.

Tunelul Arlberg a fost construit între anii 1974 şi 1978 şi costă 8.5 euro să-l foloseşti. E ventilat în 4 locuri însă, ca şi în cazul lui Roppenner, pe la mijloc se vede fumul în farurile maşinilor care vin din sens opus (tunelul e cu un singur sens, acum se lucrează la al doilea).

Asta nu e totuşi aşa de rău dacă ne gândim că trenurile care treceau pe aici la 1890 (da, e şi un tunel feroviar de 10 kilometri) mergeau pe cărbuni. Cred că era o experienţă interesantă să mergi 10 kilometri în fumul negru şi gros al locomotivei care, apropo, avea de lucru pentru că tunelul nu este orizontal, capetele sunt la altitudini diferite.

Ca dovadă a faptului că tunelul e foarte lung, de la ieşire Dallas-ul e imediat la dreapta.

În Vorarlberg peisajul se mai domoleşte şi autostrada îşi schimbă un pic statutul în Schnellstrasse dar revine la păreri mai bune spre sfârşit.

Noi am ieşit de pe drumul care duce la Bregenz în dreptul oraşului Feldkirche pentru că pe acolo se ajunge în Liechtenstein.

Dar despre Liechtenstein, data viitoare. Va urma, adică.

11 comments:

Unknown said...

Bravo,foarte frumos,ma bucur sincer pentru voi. Cum este in comparatie cu Transfagarasan?

Andrei C. said...

Pff, ce sa zic, ca driving road, cred ca e mai fain Transfagarasanul ca nu prea seamana curbele intre ele. Acele de par de pe Stelvio sunt plictisitoare si trebuie abordate cu viteza f redusa. Acolo ai o grija in plus si anume puzderia de motociclisti care par sa apară de dupa fiecare curba.

Dar ca peisaj, ca experienţa...well sa zicem ca fiecare are farmecul sau. Daca iei in calcul populatia...well, nici acolo nu e liniste si la varf e bazar cu tot felul de prostii. Poate m-am obisnuit cu Transfăgărăsanul si cu manelismul lui de aceea tind să zic că la ei e mai frumos. Acum sub impresia momentului, clar inclin spre Stelvio.

Unknown said...

Daca nu e cu bănat poate la ultimul episod dai niste detalii concrete referitor la costul total,preturi benzina,cazare,taxe,etc...sunt convins ca o excursie de genul asta a necesitat multa munca de organizare si informare,practic ai da pe tava tot ce trebuie ;)

Corwin said...

Foarte misto :)
Mi-ai facut o "pofta" de drumurile alea de n-ai idee... :) Sa vii cu preturile aduse la zi :)

Andrei C. said...

Mai, mie mi-e un pic frica sa fac totalul si de asta cred ca m-am si protejat nepastrand chitante. O aproximare pot sa fac totusi. Cazarea a fost 360 de euro de persoana 9 nopti, motorina a fost hai sa zicem 500 ron pentru 6000 de km (2000 pe acolo) iar in rest...15 euro acolo, 15 dincoace. In total, cu tot cu ce am dat pe la Arad si Oradea, nu cred ca am trecut de mia de euro de persoana (dar nici nu am folosit telecabine scumpe cum ar fi cea de la Zugspitze care e 50 de euro scurt).

Unknown said...

Pai la o mie ma gandeam si eu dar sub nici o forma nu ma pot incadra in suma asta ...numai consumul este dublu la mine(desi nu prea am inteles eu cum e 500 ron la 6000km), eu am 11-12%la 120-130km/h.In plus eu sincer nu as rezista tentatiei de da 50 euro pentru o plimbare cu telecabina...doar asa de dat mare apoi in fata prietenilor ;) Dar pana la rma ce intra in banii astia,un masaj ceva?

Andrei C. said...

Am fost trei si motorul de 2.0 a consumat 5.2 medie (parca) deci cam 100 l de gaz de persoana pentru 6000 de km. Iar la noi nu a fost vorba de rezistat tentatiei dar pur si simplu nu am avut timp. In Innsbruck Card sunt incluse telecabinele din zona (numai Nordkette e 26 de euro) si ai de urcat. Plus ca Zugspitze, fiind asa inalt in zona (2900+) are microclimatul propriu si in ziua cea mai faina cu cer albastru avea un nor fix in varf astfel că cei ce urcau nu vedeau nimic (nema panorama cu bavaria dar 50 de euro tot dai).

Unknown said...

Man,eu tot nu am inteles cum e consumul ala ...cati km ati facut,6000? ;) In fine,probabil o sa-mi cada fisa candva,undeva...
Eu stiu ca ptr 2000km am nevoie de 3 plinuri adica vreo 300 euro plus 700 cazarea (2 pers) si deja am ajuns la 5 zile superallinclusive in Antalya...iar acolo unde stiu eu e mai frumos decat ca la bulgari sau greci.La un loc. Bineinteles ca nu mai ramane placerea descoperirii locurilor noi dar deja la un moment dat te plictisesti de cat asfalt vezi :0
Eu iau in calcul un lowcost spre Italia (singura legatura directa din Constanta ca nu are cine sa ma duca la Bucuresti) si apoi sa inchireiez cea mai ieftina masina acolo ori cardurile "toate liniile" care-s absolut dementiale,practic mergi mai pe degeaba daca ai de gand sa vizitezi toate cele...

Andrei C. said...

Da, deci 6000km, aproape. 1850 dus, 2000 acolo, 1800 intors. N-am zis ca e ieftin, doar ca e frumos :)

Laptisor de matca said...

superb tunelul!!!

saiona said...

O destinatie perfecta pentru pasionatii de masini. Cred ca este o placere sa conduci prin astfel de capopopere ale ingineriei moderne :)

Related Posts with Thumbnails