Să experimentăm, zic!

Dat fiind că anul trecut am trecut binişor de 150.000 de kilometri cu avionul nu se poate spune că am o fobie legată de zbor. Cu toate asta am o frică (sănătoasă zic eu) legată de a-mi încredinţa viaţa unui lucru făcut şi operat de oameni. Cel mai mic avion cu care am zburat vreodată a fost un Embraer al LOT-ului care dansa pe furtună de nu vreau să-mi aduc aminte. Duminica asta am coborât mult mai jos...

În spiritul "Banii trebuie cheltuiţi pe experienţe nu pe obiecte" am zis că ar merge tocmai bine să văd cum e să zbori cu o astfel de libelulă. Aşa că duminică dimineaţă eram în drum spre aerodromul Şirna de lângă Ploieşti unde băieţii de la Aerofox îşi au sălaşul. Conceptul se cheamă Aventuracard şi puteţi citi despre asta la ei pe site.

După cum ştiţi, duminică a plouat destul de tare şi pe la Ciolpani ploaia aproape torenţială ne făcuse să ne luăm gândul de la zburat. Totuşi am ieşit de pe DN1 în Potigrafu şi am navigat pe drumurile judeţene până la aerodrom unde, ce să vezi, un omuleţ trăgea afară din hangar un avion. Cum ştii că avionul e mic? Răspuns: Aşa.

Am ajuns lângă hangar, am dat bineţe şi imediat pilotul a întrebat: "Hai, cine e primul?" Ummm eu...but...ploaie, frică, etc. etc... Deja se dădeau telefoane la armată ("Alo, vreau şi eu să înregistrez un zbor...da...YR-5265...") deci nu mai era cale de întoarcere.

Deci...avionul e mic tare. Eu nu sunt mic tare aşa că a fost nevoie de ceva măiestrie pentru a intra dar am reuşit. Centuri, cască ca să ne auzim şi vrum, vrum, am pornit. Jucăria se numeşte Apollo Fox, e ungurească şi decolează cu maxim 450 de kilograme din care cam 265 ale ei. Rezultă că cei doi oameni nu trebuie să aibă mai mult de 185 împreună. Hmmmz...şi pilotul mi-a zis că e totul ok...

Motorul de 100 de cai face un zgomot destul de serios şi fără căşti nu te-ai putea înţelege. Am plecat aproape imediat şi după vreo 200 de metri eram deja în aer. Foarte lin. Mi s-a mai zis că zguduiturile sunt invers proporţionale cu mărimea avionului însă am prins o zi fără vânt şi turbulenţe aşa că a fost totul smooth. După ce m-am mai obişnuit cu ideea şi am epuizat toate întrebările tehnice am putut să admir şi peisajul: am făcut o tură până aproape de antenele de la Ciolpani, am văzut circuitul de motocross apoi am survolat DN1, am trecut peste şi am văzut centrul de echitaţie Robin Hood (reclamă mascată :) ) şi ne-am întors. Între timp am aflat cât costă (40k avionul 4k şcoala), până unde zboară (800km), cum e iarna în avion (cum e şi afară), unde poţi să aterizezi (oriunde e plat), poveşti hazlii cu motodeltaplane urmarind scuterişti pentru benzină, şi altele.

Bonus, deasupra pădurii dintre Potigrafu şi Ciolpani am avut parte de prima lecţie de pilotaj, ad-hoc. "Trage uşor de manşă înspre tine". Pfuai, I can do this. Şi a zis uşor, deci voi trage de două ori mai încet decât avea de gând. Degeaba, mi s-a părut că avionul a luat-o în sus ca nebunul deşi eu abia atinsesem manşa. Mbun, acum la stânga. Evident eu mă simţeam ca un pilot de Stuka în picaj, pilotul mai avea un pic şi adormea (la un moment dat cred ca a trimis un SMS). Evident, nu sunt sigur că pilotam eu, dar a fost fun.

La un momentat în discuţie a apărut faptul că avionul are o paraşută a sa care poate fi acţionată în cazuri grave (de genul rupt o aripă - Poftim, se poate rupe o aripăăăă?). Aaaaa, păi dacă ştiam aşa de la început eram mai relaxat. Să facem un luping, zic. Nu, nu, nu, am glumit! (pilotul începuse să facă dreapta-stânga ca să-mi demonstreze ce fac pedalele). E ok, să nu bruscăm avionul ale cărui aripi se pot rupe. Ultimul test a fost cel cu motorul la ralanti - avionul începe să coboare lin cu 2m/s şi cam atât. Deci dacă nu ţi se rupe o aripă (!!!) poţi să aterizezi liniştit şi fără motor.

Restul e poveste, am aterizat uşor şi am mai stat de vorbă cu omul de la sol (îmi pare rău că nu le-am reţinut numele, nici lui nici pilotului. Oricum, oameni faini). Am întrebat de şcoală, de piloţi autorizaţi, de număr de avioane particulare în România, tot ce mi-a trecut prin cap - asta cât timp avionul mai făcea o tură (iar eu apucam să-i fac poze).

Acum există o problemă. Mi-a plăcut prea mult. Îmi face cu ochiul un zbor mai lung, cel spre Sinaia cu survol în jurul Crucii Eroilor. Şi poate i-aş convinge să mă lase să lipesc GoPro-ul de aripă :)

De fapt cred că problema e mult mai extinsă şi nu s-ar rezolva cu acel zbor. De microbul motorului m-am ferit cu succes până acum... să vedem cum iese cu zborul.