Acum câteva zile am putut în sfârşit să văd un film pe care l-am aşteptat ceva vreme, Youth without youth. De ce l-am aşteptat cu interes? Din mai multe motive însă cel mai bun ar fi pentru că este o ecranizare a unei nuvele româneşti scrisă de Mircea Eliade, Tinereţe fără tinereţe. Detalii despre distribuţie sunt pe imdb si trailerul se poate vedea aici.
Alte motive de interes (sau mai bine zis curiozitate?): E primul film regizat de Francis Ford Coppola din 1997 când a regizat The Rainmaker, e plin de actori români şi e filmat pe la noi (şi voiam să văd ce a ieşit), joacă o serie de actori bunicei şi, nu în ultimul rând, voiam să văd cum a fost transpusă pe peliculă o nuvelă de-a lui Eliade, nu neapărat pentru că e român ci pentru că nuvelele lui sunt... speciale să zicem.
Am zis ceva de actori bunicei. Păi să vedem: Tim Roth (în rolul principal al profesorului Dominic Matei) un actor care putea să ajungă mult mai sus. L-am văzut ca Mr. Orange din Reservoir Dogs, Pumpkin din Pulp Fiction, valetul din Four Rooms sau pianistul din The Legend of 1900 şi mi-a plăcut în toate rolurile. Alexandra Maria Lara, româncă crescută în Germania şi încoronată la ei drept cea mai frumoasă germancă (deh ce sa faci dacă româncele-s frumoase) – am văzut-o ca secretara lui Hitler în Der Untergang şi în mini seria The Company. Singura mea doleanţă este că mai tot timpul stă să plângă sau pare speriată/stresată. Că tot veni vorba de Der Untergang, Hitler era jucat de Bruno Ganz. „Das war ein Befehl!”, vă mai aduceţi aminte? Aici Bruno Ganz joacă un rol mult mai diluat, cel al profesorului Stanciulescu. În rest mai completează distribuţia Marcel Iureş, Adrian Pintea, Florin Piersic Jr., Dragoş Bucur şi Mircea Albulescu plus o pleiadă de actori români cvasi-necunoscuţi. Undeva în prima jumătate a filmului apare şi Matt Damon ca reporter.
Din păcate, toţi actorii pe care i-am enumerat mai sus nu reuşesc să facă filmul urmăribil. Nu cred că e totuşi vina lor, e mai mult vina nuvelei, asta dacă e transpusă în întregime şi fidel (nu am citit-o). Firul epic tot sare, ba e cu nazişti care fac experimente ultrasecrete, ba cu puteri de X-Men, ba cu limbaje vechi de mii de ani, ba cu India (inevitabil, doar e vorba de Eliade). Mai bine ecranizau La Ţigănci, cred că ieşea ceva mult mai clar (he he, pe aia am citit-o). Nu spun că e o carte rea, însă filmul nu cred că-i face dreptate. Oricum e destul de întortocheat ca să se găsească ceva fani (îmi aduce aminte un pic de Donnie Darko). Criticii l-au primit cam cu raceală iar ratingurile de pe imdb şi rotten tomatoes sunt şi ele slăbuţe. Concluzia e că m-a cam dezamăgit însă tot e mai bun decât ce am văzut în ultima vreme.
Ah da, abia la sfârşit apare şi al treilea trandafir. ;)
PS: Da, ştiu, nu e trandafir...e o lalea deghizată. Deh, nu erau trandafiri înfloriţi în rozariu la grădina botanică.
No comments:
Post a Comment