Ultima tură directă spre Linate - așa cum ziceam data trecută, cu vreme foarte bună, un fel de cadou de despărțire de la această rută. Și din cauză că ni s-a dat un culoar de zbor mai nordic ca de obicei, am văzut mai de aproape niște obiective de la noi din Țara Românească, cum ar fi Barajul Vidraru. Ei, l-ați mai văzut așa? (nu mă interesează dacă l-ați mai văzut, dați like și share oricum).
Am plecat la timp dar imediat după decolare s-a pus pauză la urcare...zburam așa la nivel cu viteză relativ mică...distractiv dar...e ceva în neregulă?
Nu, răspunsul vine cu turarea motoarelor și senzația că a început din nou urcarea. Și întoarcem spre nord - curios pentru că nu am mai făcut asta până acum pe ruta asta.
Rămășitele din Codrii Vlăsiei. Plus zonele umede din jurul Bucureștiului. Nu râdeți, am auzit că așa se cheamă...
Fiind aproape de Ploiești, nici munții nu-s departe. Iată releul Coștila, vara. Seria asta "Din avion" a început cu un articol în care se vedea Coștila numai că era pe fundal alb.
Din avion distanțele sunt mici așa că imediat ajungem în dreptul Făgărașilor. Nu vă mai arăt din nou barajul Vidraru, vă arăt Tranfăgărășanul. În imagine valea care urcă pe la Piscul Negru - și ultimele ace de păr înainte de cabana Salvamont de la 2000.
Iată și Valea Oltului, destul de la nord unde e mai largă. Îmi dau seama că suntem chiar prea la nord pentru ce speram eu să văd mai bine, adică Transalpina...
În imagine, Jina. Se vede chiar și vechiul traseu al Transalpinei, cel istoric, care duce spre Săliște nu spre Sebeș. Și, dacă vă uitați atent, se vede și Ghiță Ciobanul.
Cum ziceam, prea la nord. În imagine e lacul de acumulare de la Oașa, avionul trece cam pe deasupra Obârșiei Lotrului.
Zborul nu s-a încheiat aici, dar a fost vremea atât de bună și pozele atât de multe încât a trebuit să rup în două articole.
No comments:
Post a Comment