OTP-LIN: Biznisclas

Până se mai coc alte imagini...avem nişte Otopeni to Linate via business class. Lux nemaivazut adică. Ţineţi-vă bine de tot. Caracteristica principală este că în toate imaginile apare şi motorul, un element care dă clasă şi prestanţă. De exemplu, această vedere cu Lago di Garda. Ce ar mai fi fost ea fără motorul aproape scos din cadru?

Plaja Modern

Alt intermezzo cu gust de mare - că editatul nu s-a terminat. Anul acesta ne-am făcut veacul în general pe plaja Modern - un loc necunoscut mie până acum.

În parte pentru că este foarte aproape de Ibis şi de centrul Constanţei, în parte pentru lipsa de fiţe. Am fost şi la Mamaia dar nu aveam fiţele la noi. 

Navigli

Oraşului Milano îi lipseşte ceea ce orice oraş mare are. O gârlă. O gârlă care să-l traveseze, una cât de mică, cu nişte poduri, felinare, ceva acolo. Cred că sunt conştienţi de această scăpăre şi în consecinţă şi-au făcut una. Mă rog, mai multe mai mici. Se numesc Navigli şi cică acolo ar fi cele mai bune restaurante (nu alea turistice).

Cinquecento

La o parte, să facem review! Cum la ce? Dată fiind aspiraţia mea secretă de a călca pe urmele celor de la Top Gear, o să vă povestesc cum e cu Fiat 500. Nu L, nu Abarth, doar un amarât de 1.2 şaptejcinci de cai răpciugoşi. Cu sunroof cu tot şi de culoare gri chobolain.

L-am luat pentru tura pe la Genova dar jumătate de zi a ajuns şi prin munţi. Iar motivul...when in Rome, do as the romans. Sau mă rog, when in Milan...

Via dell'Ironia

Acum ceva timp, ho girato un po Milano. Și am dat peste această Via dell'Ironia. Dacă o pot asemăna cu ceva, atunci aș putea să spun că e Arthur Verona al lor deși cred că Arthur Verona e de fapt Strada Ironiei pentru noi. E o stradă, pe numele ei adevărat Corso di Porta Ticinese, care dă glas artiștilor de stradă.

Una dintre plăcile cu numele fictiv: Via dell'Ironia, non e una conseguenza, e una necessita. Necesitate sau nu, strada are pagină de facebook.

Niște rapane la Corbu

Mă gândesc că ar fi timpul să vă fac un pic de poftă de mare, fie ea și mică, murdară, scumpă, aglomerată și neagră la suflet. Am să încep cu sfârșitul și anume prânzul de duminică - când am mers să vedem ce mai face Noua Vamă Veche, Corbu. De fapt nu știu cum e cu chestia asta, we were only there for the food.

Și asta pentru că în seara de dinainte am fost dezamăgiți pentru că la Cherhanaua de la Vadu nu mai aveau ciorbă de perișoare de pește. Și cum ne aminteam de anul trecut că mai e o cherhana la Corbu, am plecat într-acolo.

Overheard in #6

Oh da, a venit timpul pentru un nou episod Overheard in. Al 6-lea. De data asta nu are specific deși majoritatea sunt italienești pentru că se pare că populația de pe aici e foarte creativă. Așadar, să începem:

"Ciao Silvio, come stai? Bene, tu? Uno schifo... pero boh, se va avanti" - tipul de la tejghea de la cantină.

"Che palle... che sistema di merda di notes di cazzo, porca puttana...ma che cazzo di roba, porco cane!!!" - un coleg luptându-se cu Lotus Notes.
 

"Taci k am oprit langa livada cu ciresi
Ori mor de burta ori impushcat" - IM primit de la un prieten plecat în excursie.

"Ciao, Andrei! Matteo...vaffanculo!" - un coleg intrat în birou, mă salută și apoi îl "salută" și pe colegul Matteo abia întors din concediu.
 

"-Freizăl vărbs...quelli sono bastardi! Maledetti inglesi!" - aici la firmă au cursuri de engleză și săracii se cam luptă cu ele.

LIN-OTP si retur: boooring

Mda...există și zboruri plictisitoare. Se poate să fie un covor nesfârșit de nori sau condițiile atmosferice să fie îndeajuns ca să coboare simțitor calitatea imaginilor. Să nu se înțeleagă că vreau agitație pe zbor, nu, mă refer strict la ce se vede pe geamlâc.

Transfăgărășan 2013

Anul acesta am fost harnic - am ajuns la 100 de articole la jumătatea lui. Motivul este faptul că sunt plecat cam mult și încerc să-mi ocup timpul liber (mai există și un alt motiv, tehnic, pe care o să-l fac public cât de curând). De aceea când vin acasă încerc să plec din nou (ce logică e asta?!), mai la mare, mai la munte. Week-end-ul acesta am văzut cum e la 4 grade în miezul verii - am fost să vedem ce mai fac Prometeu, Vidraru, Capra și Bâlea. Da, Transfăgărășanul e deschis pentru sezonul 2013, cu porumb fiert, cu parcare cu bariere, cu magneți de frigider și cu multe trening-uri.

Țeapă, e doar un preview pentru că mai am niște RAW-uri de editat. Trebuie să spun că mă declar dezamăgit de lipsa de îndrăzneală a șoferilor - nu am avut destui candidați pentru a realiza imaginile pe care le aveam în cap. Mi-am mai tăiat ceva de pe listă, am dormit la Bâlea deși acum îmi doresc să nu o fi făcut - veți vedea de ce când pun povestea pe larg. Pe data viitoare - week-end-ul acesta mergem la mare că nu se mai poate.

OTP-FCO-LIN on a fine day

Nu prea am timp zilele astea - întâmplător mai am totuși câteva imagini gata pregătite. Un zbor către Milano prin Roma. Săptămânile mi se amestecă în cap și pot să spun că nu mai știu exact când a fost dacă nu mă uit la date...

Passo di Spluga - 2113m

What goes up must come down sau what goes North must come South, pentru că acolo are camera de hotel și pentru că trebuie dusă mașina înapoi la închirieri. Dar nu puteam să mă întorc pe același drum - așa că am luat-o pe un altul, oarecum cunoscut. De ce oarecum? Pentru că am mai trecut pe acolo doar noaptea, acum doi ani: Splugenpass sau Passo di Spluga cum îi voi spune azi.

Zbor peste Balcani

A doua jumătate a zborului de la Linate la Otopeni se desfășoară pe deasupra Croației, cam prin dreptul Lacurilor Plitvice, Serbia, Belgrad și Oltenia. Să vedem cum arată de sus într-o zi frumoasă...

Murphy's Laws - airplane edition

Ordinea celor de mai jos nu dictează în nici un caz importanța.

1. În orice avion se găsește cel puțin un pasager care se crede la el în sufragerie - se descalță, vorbește mai tare decât dictează normele europene de bun simț.

2. În orice avion se găsește un copil care plânge. Distanța între tine și el este invers proporțională cu dorința ta de a dormi.

San Bernardino Pass - 2066m

Dacă vă mai aduceți aminte episodul din Top Gear cu Stelvio, înainte să meargă pe Stelvio ajung ei pe San Bernardino Pass. Acum câteva weekend-uri și Miscellanea.ro a onorat cu prezența-i augustă aceleași meleaguri. Un San Bernardino Pass abia deschis după iarnă, cu zăpadă și un pic de ploaie. Să vedem...

Lake Maggiore. More like major rain.

Dacă tot am avut mașina pe mână - și pentru că am avut la dispoziție jumătate de zi - am urcat un pic în Alpi. Mai fac și eu completări la seria Grandes Alpes când pot. Sunt conștient că sintagma se referă la un anumit traseu dintr-o anumită parte a Alpilor însă îmi place dimensiunea pe care o dă...

În fine, ca să o tăiem scurt, Nufenen Pass nu era deschisă încă așa că a trebuit să mă mulțumesc cu ... altceva.

Venezia e un pesce

În ultima vreme zbor direct de la și spre Milano, nu mai încerc combinații dubioase prin diverse hub-uri aeriene. Asta inseamna ca Avionul bate cam aceeași rută, mai mult sau mai puțin. Să vedem cum arată nord Italia la întoarcere...

Sinaia eviscerată

Așa, ușor, de duminică: I did not get this memo - cum zice un prieten, ar trebui să mai citesc și eu ziarele. Nu știam că au eviscerat Sinaia cu intenția să? Nu știu cu ce intenție but they mean business.

Plimbare genoveză

Mai pe larg despre plimbarea genoveză, cum am ajuns acolo, ce am facut, un pic de travel serendipity și cooperarea râului și ramului pentru o zi faină în capitala Liguriei...

Provocare: Există oraș mai fain ca Genova?

Da, mi se pare o provocare. Raportez cu bucurie că am găsit Genova așa cum am lăsat-o adică cel mai fain oraș din lume. Știu, e un titlu ambițios și foarte subiectiv dar trebuie să fim îndrăzneți. Și simt că am argumentele să susțin o asemenea afirmație. Dar să o luăm încet și să vedem ce trebuie să aibă un oraș ca să fie mai fain ca Genova.

OTP-LIN - Plane spotting la Otopeni și vreme faină în nordul Italiei

Un post mai lung - deh am avut timp și vreme bună la dispoziție. E vorba de un singur zbor direct de la Otopeni la Linate de acum 3 săptămâni. Traseul e (spre umilința mea de geograf amator) București-Belgrad-Po(u)la-Venezia-Garda-Linate. Zic umilința mea pentru că aveam impresia că traseul direct spre București merge mult mai sus și nu înțelegeam de ce trecem pe deasupra Adriaticii. Dar asta e, învățăm...