Kaiserlich und Königlich: Spre Croația

După ce am Bled-uit, a venit vremea să mai și Krk-nim. Croația, mare, plajă, here we come! Atâta doar că urmăream îngrijorat termometrul de la mașină şi nu părea să meargă în direcţia în care voiam noi. Note to self: autumn sucks.

Lăsând la o parte aglomeraţia de pe centura Ljublianei...unde e căldura??? Când am plecat din Zell am See erau 14 grade, la ieşire din Slovenia erau...14 grade. 

După ce am mers o bună bucată de drum în Slovenia pe nişte backroads cam sinuoase, la intrare în Croaţia începe autobahn-ul. Şi golirea portofelului, aş putea adăuga. Pentru că da, Croația are autostrăzi dar implementate cu cel mai prost sistem, cel cu bariere la intrare și ieșire de pe autostradă. Sute de locuri de muncă, da, dar și grămezi de bani pentru amenajare, curent, salarii, întreținere...în fine. Mai bine să le ai decât să nu le ai. După incursiunea pe slovenian backroads a fost numai bine, cât a durat. Asta pentru că după Rijeka autostrada ia un pic de pauză și te lasă să continui cum poți. Apropo de pauză...am făcut una și noi.

Frig rău de tot și un vânt care nu aducea nimic bun. Peisajul - în stadardul pe care îl aşteptam de la Croaţia, cu accent pe uscăciune şi piatră.

Sub noi, un mic port (Bakar îi zice) cam cum văzusem prin vederi. Dar hei...unde e marea turcoaz? Ce-s zoaiele astea?

Băi, fără glume din astea. Noi am venit la mare nu la mare apă cu jeg.

Ne-am urcat în maşină şi am plecat mai departe spre cazarea din seara respectivă - pe insula Krk, partea îndepărtată. În micul golf de dinainte de insulă bătea vântul atât de tare că ridica stropi mici de apă în aer. Promiţător...Aproape imediat am ajuns şi la podul care leagă insula Krk de continent - da, e cu plată. Dar doar o dată, la plecare e gratis. 

Drumul spre Baska e foarte încet din pricina drumului îngust şi destul de aglomerat, cu multe zone fără vizibilitate. E plăcut dacă nu ai în spate o zi de condus şi perspectiva unui sejur la mare la 15 grade. V-am zis cumva că urăsc toamna? Ei bine la 8 seara deja e cam întuneric şi asta ne-a prins şi pe noi. Şi dă-i înainte până spre capătul cel mai îndepăratat al insulei unde am ajuns pe la 8.30-9. Am căutat un pic pensiunea la care aveam rezervare - staţiunea părea pustie, era frig şi bătea vântul. Am găsit-o şi cu ea am găsit şi oamenii - în interior aveau un restaurant mic, plin. După ce am făcut rost de cheile de la mansardă şi am mutat nişte bagaje am coborât la masă. I-am întrebat pe italienii de la masa alăturată dacă aşa a fost vremea toată săptămâna - cică nu, "doar azi s-a făcut aşa". Mega.

Dimineaţă primul ochi a fost aruncat pe geam direct spre cerul cenuşiu. Nici o schimbare. Am fost până jos să iau ceva de la maşină în pantaloni scurţi şi nu a fost bine. M-am simţit mai mult ca la Predeal decât ca la mare. În fine, amărâţi, am luat micul dejun şi am zis să ne dezmorţim urcând până la mânăstirea care se vedea pe deal.

Localitatea e frumuşică, dar nu pe vremea asta. Până şi marea e mai turcoaz, mai aproape de ideea de Croaţia. Dar totuşi frigul...plaja e pustie, ambarcaţiunile turistice sunt trase în port...

...şi noi...noi ne gândim cât facem din Baska până la Bucureşti. Suntem aproape de autostradă, e încă devreme, probabil până seara am putea ajunge în capitală.

Zău că ne-am gândit serios la această opţiune. Dar nu pentru mult timp...

Hai să mergem cu planul pe ziua curentă şi apoi mai vedem, plecăm mâine înapoi dacă nu şi nu. Aşa că am încălecat pe autostradă şi am purces la drum.

Jumătate din drum pe autostradă, jumătate din el pe drumuri pustii de ţară cu biserici semi-abandonate şi ploaie.

Lucrurile nu păreau să meargă bine. Dar să vedem data viitoare, poate se îmbunatăţeşte vremea până atunci. :)