Peștera Măgura

După ce am plecat din Vidin spre Sofia, peisajul s-a schimbat destulde brusc de la Bărăgan la...Carpați - din lipsă de cultură generală, nu știu ce munți au ei acolo dar cert este că sunt cam găunoși și te lasă să-i vizitezi.

Asta e Grecia mea

Motto:

"Asta e Grecia mea

Ne dăm la tzatziki și sardea"

Vine un moment în viața românului când trebuie să "facă Grecia cu mașina". Nu, nu cu charter-ul, nu la Atena. E un fel de majorat, nu ești bărbat până nu traversezi Bulgaria, așa cum făceau strămoșii noștri daci când mergeau la plajă în Halkidiki. Iată că anul acesta ne-a venit și nouă rândul la acest examen de maturitate.

Așa a apărut prima problemă - unde să mergem în Grecia? Fiind hipsteri at heart am folosit criteriul "Am auzit de el de la românași? Nu mergem acolo." De fapt nu ține de hipstăreală ci mai mult de dorința de a nu se transforma vacanța în ceva asemănător cu ce am putea găsi pe litoralul românesc. Credeți ce vreți dar din păcate experiența îmi spune că românul mediu e cam grobian pentru a fi suportat în vacanță. Așa că din start au zburat pe fereastră Halkidiki, Corfu, Lefkada, Zakinthos, Skiatos și altele. Nu mă înțelegeți greșit, nu am zis că nu e frumos acolo sau că nu vom merge - doar că anul acesta am vrut să fim mai retrași.

Un alt criteriu a fost să fie cu plaje frumoase așa că am deschis Google Maps și am început să survolez coasta în căutare de locuri faine. Apropo, noul Google Maps cu sugestii de imagini din locul asupra căruia te găsesști e perfect pentru acest task. Apoi un pic de informare pe Trip Advisor și planul era gata.

Planul nu e the faint of heart și un preview e mai jos. E cam toată Grecia continentală - la final au fost 4280 de kilometri (mai puțini ca acum doi ani). Dacă vă mai întrebați când mai e timp de plajă și tzatziki...well, let me worry about that. Spoiler: a fost timp pentru mult prea mult tzatziki și nu am fost vreodată așa bronzat.

Mai jos avem un rezumat cu cele mai frumoase momente din fiecare loc, urmând ca în următoarele săptămâni să mai dezvolt subiectul. Pe scurt? I effing LOVED it. The food, the places, the people.

Out of Office

Tocmai ce l-am setat, e drept, anticipat. Send only during this period, yadda yadda limited access to email...yadda yadda. Buuun...

Unul dintre dezavantajele mersului în concediu la sfârșitul verii este faptul că deja e mai frig și ziua mai scurtă. Hell, la 1 august erau deja hanorace în magazine, gata, colecția de toamnă. Când să-mi suplimentez și eu rezervele de pantaloni scurți, pauză. Ca să nu mai zic că toată vara am avut feed-ul plin de yonvacanță, noilamare, etc. Avantajul, dacă se poate spune așa, e că e mai puțin aglomerat și (sperăm) mai ieftin. Plus că acum noi o să fim pe feed și ceilalți la birou.

Așa că setez și aici un fel de out of office, nu că aș fi fost foarte prezent în ultima vreme dar nah, să știe omul. E la modă acum să-ți anunți vacanța pe blog, dacă îl ai. Nu o fac cu lux de amănunte pentru că n-am timp. Oricum, narcisismul mă va împinge probabil să postez imagini pe facebook, weather and chef permitting. Aproape live - știți voi, pictures or it didn't happen.

Ura și la gară!

Brindiamo per Brindisi

Rămăsesem înfometați pe ulițele din Ostuni - cu povestirea, că nu ne ținea nimeni forțat în Ostuni. Așa că am mers la urbea mai mare din zonă. Brindisi e un nume care din nou îmi este cunoscut - nu știu de unde și cum, dar așa este. De fapt Italia are o concentrație mare de astfel de orașe, pentru mine. O fi pentru că obișnuiam să-mi citesc știrile în italiană...dar ce mai contează? Să mergem!

Vidin

Week-end-ul de Sfânta Maria l-am "consumat" pe un roadtrip foarte plăcut la Sofia. Și cum drumul cunoscut nu e întotdeauna cel mai bun, am plecat spre vestul țării și astfel am reușit să vedem niște locuri foarte frumoase dar îndepărtate de București - o primă oprire a fost Vidin-ul.

Dar mai întâi am traversat toată partea de sud a țării, de la Turnu Măgurele până la Calafat. Nu am mai fost pe aici - decât poate cu gândul, când eram mic și la radio era Cotele Apelor Dunării. Calafat, Bechet, Corabia...Corabia mi s-a părut cea mai promițătoare dar și Calafat are ceva potențial. Dar cum noi aveam de ajuns la Sofia, nu am explorat în detaliu fiecare localitate.

Italian Job: Bonus - Passo San Boldo

Este numit și drumul celor 100 de zile pentru că atât a durat construcția (de fapt 130 dar așa a rămas în memoria colectivă) - și de când am văzut imaginea --asta-- am zis că trebuie să ajung acolo. Prima dată a trebuit să mă asigur că nu e vorba de Photoshop...

Italian Job: Marmolada și Lago Fedaia

Mai am o săptămână până se împlinește anul de când am plecat în această excursie și am zis că vreau să termin până atunci. Așa că azi avem episodul final (dar nu cel de urmă) - Lago Fedaia și Marmolada.

Little Vienna: Ruse

O fi Bucureștiul Micul Paris însă Ruse e Mica Vienă, or so they say. Așa că trebuie mers și văzut la fața locului. Nu vă lăsați intimidați de leuțul din imagine, Ruse e foarte primitor cu turiștii, atâția câți sunt ei. În plus, e de bronz și îi place lanțul, nu turiștii.

 Le yummy chain!

Italian Job: Supradoza de drumuri alpine - Campolongo, Falzarego și Valparola

Din colecția de 4 pasuri care alcătuiesc Sella Ronda, mai aveam unul singur de executat - Campolongo. Cel mai mic dintre cele 4 cu cei 1875m, Pasul Câmpulung (ha ha) nu are priveliștile celorlalți  frați deși, la urcare din Corvara, e destul de fain.

Citta Bianca - Ostuni

Peisajul de la sud de Bari e destul de monoton însă din când în când mai apare câte un sat printre kilometrii de măslini. Alberobello e unul dintre ele dar nu e singurul. Dacă pui mâna să citești, sunt destule recomandări în zonă - cum ar fi Locorotondo sau Cisternino. Noi în particular am reușit să ne pierdem în Locorotondo drept pentru care l-am pedepsit cu nevizitare și am mers mai departe spre un loc mult mai promițător - Ostuni!

Acest orășel nu are faima lui Alberobello însă eu l-aș alege mai degrabă pe el pentru o mică plimbare. E situat pe buza unui deal - ultimul deal până la mare. De aici se vede întinderea de măslini. Doar pământ roșu și măslini...

Italian Job: Passo Gardena - 2136m

Plictisitor în Dolomiți, ce să zic. Unde te întorci, numai peisaje de carte poștală. Pfff...așa am plecat din Passo Sella cu gândul să scap de aceste locuri. Niște câmpie dom'le, niște Bărăgan. Ce e cu atâtea pasuri...Ia uite! Încă un indicator, Passo Gardena. Nu se mai poate...

Some classics

Lângă belvedere din Alberobello este o piață mică cu un monument. În piață am găsit și ceva pe gustul meu, ceva mai interesant decât casele conice. Întâmplător, în ziua respectivă, Alberobello era gazda unei reuniuni de clasă ceva mai speciale. Membrii italieni, dar nu numai. Spre rușinea mea, nu sunt iubitor atât de mare de mașini clasice ca să le recunosc...

Așadar, niște imagini cu niște bijuterii mișcătoare. Dacă nu vă place, puteți aștepta urmatorul articol, o să fie cu alpine roads...

La trullo-ul lăudat - Alberobello

Judecând după numărul de inscripții în japoneză și după numărul parcărilor, Alberobello e de departe cel mai important obiectiv turistic din Puglia. Să vedem dacă e și întemeiat.

Ascuns undeva între dealurile pline de măslini, Alberobello pare să fie un sat ca toate celelalte din zonă. Ei bine nu, are trulli. Dacă nu aș fi știut dinainte ce sunt, probabil nu aș fi mers - deși e adevărat că multitudinea de indicatoare cu Zona Monumentale Trulli te cam face să te gândești dacă nu cumva ratezi ceva important.

Italian Job: Passo Sella - 2240m

Da, Dolomiții sunt fantastici. Și zona asta despre care tot vorbesc este și mai și. Este o concentrație foarte mare de peisaje care entuziasmează. Cumva nu am simțit asta în Alpii de la vest. O fi Col de l'Iseran cel mai înalt pas însă e sterp și la propriu și la figurat. Și am văzut asta și în pozele de pe net și am zis că trebuie să fac cumva să ajung în Dolomiți.

Passo Sella e unul dintre cele 4 pasuri pe o distanță de câțiva kilometri - nu sunt decât vreo 15 de la Passo Pordoi. Împreună cu el și cu Gardena și Campolongo formează un circuit foarte popular.

Ca să vă faceți o idee despre cât de popular e, pe acest traseu se desfășoara Maratona dles Dolomites, o cursă anuală de biciclete cu 9000 de participanți. Deschise pentru public sunt 4000 și ceva locuri pentru care se organizează loteri pentru că se înscriu 30.000 de oameni pe ele! Întâmplător e chiar week-end-ul acesta.

Polignano a Mare

Mai întâi câteva chestii organizatorice: după un weekend de stat în casă și editat poze cu pauze de humus home-made, am decis să nu mai povestesc despre lucruri de iarnă până nu se face mai toamnă afară. Mai bine povestesc despre vară... 

Case in point - mini vacanța de la Bari de acum câteva săptămâni. Bine, Bari e incorect spus pentru că am stat doar câteva ore. Am închiriat mașină și am bătut tot tocul cizmei. Și a fost tare bine...am mâncat tare bine și am văzut locuri tare frumoase, precum cel de mai jos.

În imaginea de mai sus este o vedere foarte populară din Polignano a Mare, din ce văd pe net un fel de Portofino din sud. Atâta doar că nu poți să vii cu iahtul că ți se zdrobește de stânci dar în rest e asemănător - toată lumea vrea să meargă acolo. Și noi nu suntem mai prejos...

Italian Job: Sass Pordoi - La terazza delle Dolomiti

Ultima zi de Dolomiți începe cu o urcare cu telecabina Sass Pordoi - spre un loc autoproclamat Terasa Dolomiților. Deci trebuie să fie ceva interesant.

Conform sfatului primit de la chlener, m-am trezit de dimineață pentru a evita coada care cică se formează la telecabină. Prostii...la 8:35 nu era nimeni. Așa că să dăm o tură prin împrejurimi să vedem cum arată Passo Pordoi ziua.

La vânătoare de fulgere

Acesta este unul dintre acele momente când nu mai știu dacă am povestit despre un lucru sau nu. I'm gonna go with no...adică eu nu găsesc aritcol publicat pe tema asta dar în același timp am antecedente în a căuta lucruri superficial, a declara că nu sunt de găsit pentru ca mai apoi să le găsesc unde am căutat deja "exhaustiv". În fine...

 Se făcea că era august și că venea furtună. Venea și trecea razant, fără să ude dar îndeajuns ca să se reprezinte. Așadar am ieșit cu trepiedul și telecomanda la vânătoare de fulgere. Din păcate la ora respectivă (miezul nopții) erau ieșite și niște mașini agricole la recoltat - asta ca să știți ce sunt luminile din anumite cadre.

Sentimentul e ciudat -  să te uiți la un astfel de spectacol de lumini dar să nu te plouă și nici măcar vântul să nu bată. În plusl, nu știu care era distanța între noi și furtună însă spectacolul a fost mut. Doar vâjâitul ocazional al mașinilor pe șoseaua din apropiere și lătratul insistent al unui câine în relativă apropiere.

Masmak - Riyadh fort

Dat fiind ca Riyadh nu e chiar cel mai turistic oraș din emisfera nordică, faptul că am dat peste ceva obiective încadrabile la categoria "sightseeing" a fost o surpriza placuta. Nu de alta dar în week-end nu poți să stai numai la mall.

Așasar, avem Masmak fort - sau Riyadh fort. O bucățică din istoria lor, începuturile statului modern Arabia Saudită. Nu sunt chiar castelele medievale ale noastre - că nah, nu prea era piatră pentru așa ceva. Plus că foloseau forturi de argilă (ca să nu zic noroi) la 1900 - numai chestia asta ar trebui să ridice o sprânceană - două.

Mă rog, eu am ridicat o sprânceană și când am auzit de "mud fort". Nu pot să vină atacatorii cu o găleată de apă să înmoaie un perete și să-și facă o ușă? Ce se face la prima ploaie? Ah, e în deșert...I guess that could work...

Italian Job: Lună plină în Passo Pordoi, 2239m

După ce mi-am terminat masa - prima masă adevărată după 3 zile - am stat să cântăresc opțiunile. Opțiunea întâi și cea mi logică era să bag cornul în pernă pentru cât mai multe ore de somn. Însă afară era lună plină și eu cărasem după mine în și așa micul bagaj de mână permis la Wizz trepiedul portabil. Ca să nu se simtă ignorat ar fi fost cinstit să ies la niște poze de noapte mai ales că-mi adusesem și telecomanda. Așa că s-a ales opțiunea 2 - ieșit afară în frig să păzim aparatul pe trepied. Ce a ieșit...mai jos.E foarte amuzant să vezi ce fel se uită la tine oamenii, zic că ești nebun. A trebuit să arăt pozele unui cuplu mai în vârstă ca să-i conving că într-adevăr iese ceva...

În caz că vă întrebați de ce unele poze par făcute de pe pământ, asta este pentru că sunt făcute de foarte aproape de pământ - trepiedul portabil nu e mai înalt de 20 de centimetri.

Oslo Opera House

Se făcea că era septembrie și erau reduceri la Wizz. Și la Norwegian, dar despre asta mai încolo. Așa că am luat bilete la "Oslo". A se nota ghilimelele.

După niște Dubai și Arabia Saudită a venit și rândul Norvegiei, la 1 decembrie. Ne-am dus frumos la aeroport și am așteptat zborul de "Oslo". Acesta a întrziat să-și facă apariția cam vreo oră. Dar nu e bai, mergem la "Oslo". 

De fapt zborul Wizz către Oslo aterizează la Sandefjord care e Oslo cum Piteștiul e București. Asta nu ar fi o problemă în sine însă teleportarea încă nu s-a inventat și cei 122 de kilometri tot nu se fac în mai puțin de 2 ore cu autocarul. Și ghici ce, în Norvegia nimic nu e ieftin așa că acest autocar e, țineți-vă bine, 50 de euro de persoană dus întors - adică mai mult ca zborul București-Oslo. Pauză pentru râs.