Kaiserlich und Königlich: Cluuj contd.

Lăsasem povestirea în Piaţa Unirii. Grupul statuar al lui Matei Corvin e frumos dar nu ţine de foame. Aşa că trebuia să găsim repede o soluţie.

Kaiserlich und Königlich: Cluuj

N-am fost niciodată la Cluj. Ştiam că există din manualele de geografie şi de la ştiri dar spre ruşinea mea nu am fost niciodată. Data trecută când am plecat spre vest cu maşina am ieşit prin Arad. Adevărat, prin Cluj e mai lung drumul dar Aradul îl văzusem data trecută aşa că...

Biutiful

Miscellanea, latura mondenă. Nu, nu m-am apucat de review-uri de localuri, doar s-a întâmplat să ies în oraş cu aparatul la mine. De când n-am mai fost prin centrul vechi s-au schimbat lucruri maică. Nu, aglomeraţia e aceeaşi. Mă refer la faptul că au mai apărut cârciumi. Unele din ele sunt chiar Biutiful.

Bartislava

Sic! Aşa scrie pe tricourile chelnerilor din Slovak Pub. Nu ştiu dacă asta e intenţia dar impresia pe care o lasă e că "Nu prea e nimic de făcut la noi dar iată cât de ieftină e berea". Aşa cum la Bucureşti e "Nu prea e nimic de făcut la noi dar iată ce fete frumoase avem".

Kaiserlich und Königlich: Spre Kolozsvar, Erdely

Iată că a venit vremea să intrăm şi în acţiunea numită concediu 2012. Primul concediu adevărat de două săptămâni - acum eu ştiu că suna hilar privit din perspectiva unora care şi-au luat lumea în cap şi traversează America de la nord la sud (de exemplu) dar asta am avut, cu asta lucrăm.

Sâmbătă dimineaţă, după ceva peripeţii cu yala şi un bagaj făcut în grabă (aveam să descopăr mai târziu ce uitasem) am pornit spre Kolozsvar.

Velikotarnov-ing

Miercuri 15 august, zi liberă de la mai mari, ce să facem? Casco proaspăt făcut cu valabilitate peste tot în lumea civilizată aşa că încolonarea către Veliko Tarnovo!

Castelul Hrad

De treci codrii de aramă, de departe vezi albind...castelul Hrad din Bratislava. E cocoţat pe un deal şi arată mai mult a castel de unde să te uiţi la supuşi de sus decât ceva belicos. Renovarea recentă i-a dat haina albă, altfel el era un mult mai normal maro murdar.

Apus la Arbanassi

Nu o să mai aibă nici o noimă ordinea articolelor aşa că pot să continui liniştit cu ce vreau eu. Adică cu un meraviglioso apus la Arbanassi după o la fel de frumoasă zi.

Cred că am făcut vreo 150 de cadre numai la acest apus. Nah, fenomene ciudate, inele pe cer...

The return of the tram

Vă mai amintiţi tramvaiele cehoslovace de care povesteam anul trecut? Ei bine, s-au întors. N-ai cum să nu le remarci, sunt roşii de cele mai multe ori. Iar eu am petrecut mult prea mult timp în ele în cursul şederii la Bratislava...

Equestria

Ca orăşean crescut la bloc, unde singurele vietăţi erau turturelele de pe pervaz, păstrez un respect aparte pentru interacţiunile cu animalele mai mari decât mine. O să spun că sunt precaut (ca să nu zic direct că mi-e frică). Caii au un loc special rezervat, dat fiind că i-am întâlnit în aproape fiecare carte citită când eram mic. Mereu m-am întrebat cum e să controlezi un animal de jumătate de tonă care până la urmă are o voinţă proprie. Acum ceva timp am avut ocazia să mergem la Equestria - măcar să vedem cum fac alţii asta.

City of Ghosts

Era martie şi vorbeam cu un coleg despre un posibil proiect. Conversaţia s-a încheiat cu "I hope to see you in Bratislava...city of ghosts". Mai prin iunie ne-am întâlnit în Bratislava şi aveam să văd cum e cu City of Ghosts. Aşadar... Bratislava noaptea!

Nessebar

Cu o rodie (cumpărată din piaţă din Kotor şi uitată în frigider de 3 săptămâni) în braţe, am o dilemă. Să editez din pozele noi sau să scriu despre cele vechi? 

Am auzit relativ recent de Nessebar - o insulă mică legată de ţărm printr-un istm, oraş vechi, mare, etc., etc. Poi se poate să nu mergem? Se poate, mai ales dacă estem ocupaţi. Aşa că după aproape doi ani de la idee iată că vine şi implementarea într-un week-end de iulie.

Kaiserlich und Königlich: Intro

Din ciclul "Nu vreau nimic, doar mă laud" vă prezentăm episodul "M-am întors din vacanţă". Primul concediu adevărat de două săptămâni legate. Un pic cam mult timp petrecut în maşină dar multe locuri văzute. Şi pentru că e la modă anul acesta (ha ha), am ales Balcanii dar nu numai. Am cam umblat pe teritoriul fostului imperiu Austro-Ungar de unde şi titlul seriei (Habsburgeală sună aiurea aşa că am renunţat la idee, deşi sună mai românesc). Aşadar, o imagine de ansamblu...

...şi, ca avanpremieră la ce urmează, un mic preview. 

Nessebar noaptea

Respir cu greu de sub mormanul de RAW-uri ce mă apasă după revenirea de pe meleaguri străine. În ideea de a mai uşura încărcarea, să dăm drumul la întâmplari mai vechi, deja procesate...

Aţi ghicit, nu am timp de text. Îmi voi da cu părerea despre acest Ibiza bulgăresc ceva mai încolo. Până atunci, nişte poze de noapte (printre puţinele care au ieşit acceptabile). 

Ţuţuiatu'

Nu-mi place sonoritatea numelui dar e românesc. Ţuţuiatul e celălalt nume al celui mai înalt vârf din munţii Măcinului. Cu cei 467 de metri ai săi e un gigant - la vest de el nu mai e nimic mai înalt decât el cam 100 de kilometri. Am mai fost acolo cu alte ocazii dar m-am referit la el ca vârful Greci sau acoperişul Dobrogei. Acum câteva week-end-uri am mers din nou, pe alt traseu.

Burgas

Am auzit de Burgas acum mult timp, era hăt departe pe drumul spre turci şi cine avea relaţii şi bani putea să meargă acolo la mare (nu la noi la Neptun). E doar o senzaţie, nu ştiu de la cine, când şi cum s-a format părerea asta. Vara asta am mers să verific ce şi cum.

Măgura

Mâine e ultima zi de vară. Unde a trecut? - nu ştiu. De fapt primele frunze îngălbenite alergau în faţa mea pe Maniu într-o noapte de iulie când mă întorceam de la mare aşa că trecerea calendaristică e doar o formalitate.

Unul dintre episoadele de vară cu care am rămas dator este cel cu Măgura. Aşadar...Măgura!

La skeet

O fi o obsesie tipică băieţilor, o fi programarea socială prin intermediul televizorului dar eu mi-am dorit de când eram mic să trag cu o armă de foc. Şi cum nu am ambiţii de Rambo să decimez batalioane de vietnamezi sau de Sadoveanu să curăţ pădurile de vietăţi, atenţia mea s-a îndreptat asupra uneia dintre puţinele ocazii în care joaca cu arma de foc e acceptată. Îmi aduc şi acum aminte de un episod în care a trebuit să explic în faţa clasei la ora de engleză ce e skeet-ul şi de ce e sportul meu preferat.

Ei bine, sâmbătă asta am primit un foarte frumos cadou - deşi nu-mi place să folosesc limba de lemn este vorba până la urmă de un vis împlinit. Să ucidem aşadar nişte porumbei de lut!

Tyulenovo->Dalboka->Kaliakra

Poveştile trebuie să înceapă de undeva. Atunci de ce să nu înceapă de unde e plăcut? O să ajung şi la poveşti Bratislăvene cândva dar până atunci...nişte mare, că tot e ultimul week-end de vară.

Biserică abandonată

Undeva în sudul ţării pe o întinsură de pământ unde Dunărea mai ajungea din când în când sunt ruinele unei biserici abandonate. Am aflat de ea acum ceva timp şi iată că duminică s-a ivit şi ocazia să opresc la ea. Ce am văzut, mai jos.