Barcelona, nu Valencia.

Aceasta e o invitaţie să mergeţi să vizitaţi Barcelona. Ştiţi ce fain e? E o stradă Rambla care e un fel de grădină sociologică şi un geniu numit Gaudi care a construit nişte lucruri pe care dacă nu le vedeţi „neapărat” v-aţi ratat grav existenţa şi aşa deloc strălucită. La Valencia vă rog nu vă duceţi, nu e nimic de văzut.

La Valencia de exemplu poţi să te plimbi pe strada principală şi pur şi simplu nu e nimeni care să-ţi ofere droguri sau sex pe bani trăgându-te de mânecă. Ce fel de oraş mai e şi ăsta? Cum să mergi în vacanţă într-un astfel de loc?

Madrid

Deşi am petrecut destul de multe zile în Madrid anul trecut, le-am petrecut la periferie unde urlă coioţii şi aterizează avioanele. Abia în octombrie am avut şansa să văd oraşul ziua, pe îndelete. Deşi eram în Valencia, cum am primit vestea că am cu cine să vizitez m-am prezentat la gară „Ida y vuelta la Madrid mâine! Şi mai repede”.

Decizia a făcut parte din ciclul „să cheltuim pe experienţe şi nu pe obiecte” pentru că altfel biletul e destul de piperat. Şi cum nu mai văzusem feţe cunoscute de ceva vreme am luat biletul fără nici o remuşcare.

O demonstraţie

Dacă tot e de sezon – să vă povestesc cum decurge o demonstraţie în Spania: După începutul de insolaţie de octombrie căpătat în plimbarea pe plaja Valenciei, stăteam în camera de hotel cu gândul că un somn n-ar strica. Bum bum bum, zgomot de tobe. Ce corida mea se petrece? Ies la geam, bulevardul Colonului e blocat (ahahah, Colon blocat) de o mare de oameni dintre care unii deţin instrumente de făcut vacarm.

St. Lazare

St. Lazare e una dintre gările Parisului, e destul de aproape de Operă. Covârşitoarea majoritate a trenurilor sunt de navetişti, spre periferiile de nord-est şi, ca atare, gara respectivă este un furnicar imens dimineaţa şi seara.

Neuchatel noaptea

Am ajuns în Neuchatel sâmbătă seara după o zi destul de agitată cu trezit dimineaţă în Paris, schimbat tren la Geneva şi alergat prin Lausanne. Era normal ca duminica să fie zi de odihnă. Mulţumiri ghidului că a avut răbdare şi mi-a arătat ce era de văzut. 

Spre seară am poposit la o berărie care produce berea chiar acolo în clădire, Les Brasseurs îi zice. Berea a fost destul de bună încât am plecat pe mai multe cărări de acolo, una din ele ducând pe promenada de la malul lacului.

Ouchy

Deşi poate părea aşa, Ouchy nu este diminutivul lui Ouch. Nu. Ouchy este o suburbie a Lausanne-ului aflată pe malul lacului Leman (în imediata apropiere a lui Pully). Nu mi-e clar dacă e Lausanne sau nu, cert e că poţi merge cu piciorul între ele (cu puţină hotărâre).

Amintiri din vară

August 2011, mai exact 14. Week-end-ul de ferragosto, toată lumea pe drum. Sărbătoare în mai toate orăşelele cu centre închise. Aşa am ajuns eu în Sospel, la 20 de kilometri de mare. Am decis că nu mai merg la mare, o iau spre nord, spre Italia. Dar până atunci trebuia să ies din Sospel. Mai jos, o aventură pe sens interzis pe o stradă foarte îngustă.

Lausanne

Prima impresie a fost că am dat peste Genova 2. Bine, Lac Leman, desi e cel mai mare lac cu apă dulce din Europa, nu e mare - nu miroase a mare, nu e cald. Compensează un pic faptul că peste lac sunt munţi. Dar cel mai important, oraşul e etajat.

Valencia

O fi iarna groaznică de afară însă azi am chef de nişte Valencia. Baie în mare în octombrie, umblat noaptea în cămaşă în noiembrie, palmieri, nimic din părţile rele ale unei metropole pentru că nu este aşa ceva.

Ayuntamiento - Primăria. Sau prefectura. Mă rog, acolo unde stau mai-marii locului.

Essence of Infinity

Acest post ar trebui să se cheme "A lesson in humility". Sau "Cum m-am făcut de râs ieri". Sau "Cea mai iute chestie din partea asta a Europei".

Fiind cu treabă prin oraş la prânz mă gândesc eu că ar fi potrivit să trec pe la o shaormerie despre care am auzit din mai multe părţi - La Haleală se cheamă locul şi e pe lângă Gara de Nord. Buuun, zi şi făcut. Cică carne de berbecuţ, sosuri speciale, să vedem şi noi.

Aparent locul e destul de cunoscut pentru că atunci când am ajuns eu era coadă astfel că am avut timp să studiez meniul. 16 sosuri dintre care ultimul - Essence of Infinity - Cea mai Exxxtremă senzaţie de iute din lume. "Pfff" mi-am zis.

Che facciamo? Che facciamo?

Follow-up la "Vada a bordo, cazzo!". A apărut un video filmat pe puntea navei imediat după ce s-a lovit de stânci. Haos si lipsă de coordonare în timp de o mână de oameni se întreabă ce e de făcut. Căpitanul ezită să dea alarma generală şi să declare abandonul navei deşi are pe mână 4000 de suflete. Ce mi se pare fascinant e că se discuta şi-şi explică unul altuia despre arhitectura navei că sunt 6 compartimente motoare, 3 în faţă 3 în spate - "Ce fac motoarele 4, 5 şi 6? Nu ştiu, încearcă să dai de responsabil să vezi ce zice"

Şi încă o perlă: La un moment dat comandantul este informat că pasagerii au început să coboare în bărcile de salvare singuri. Reacţia lui, halucinantă: "Vabbuo!".

Video aici.

Freezing rain

Aşa cum probabil ştiţi de la mega televiziunile noastre, afară e iarnă. Ninge. Ocazional condiţiile meteo mai dubioase duc la apariţia fenomenului "freezing rain", fenomen foarte iubit de ştirişti întrucât are potenţial distrugător. Groaznic a fost, pur şi simplu teribil. Nimeni nu a scăpat.

Televiziunea din ziua de azi a devenit o hazna agresivă (spre deosebire de o hazna normală, cea agresivă proiectează materia primă la distanţe apreciabile). În puţinele momente când am un program de ştiri în faţa ochilor (din întâmplare, pentru că nu posed televizor) văd personaje sinistre, circari şi saltimbanci, toţi cu pretenţii de prezentatori de ştiri. Jurnalişti cică, dar cu apucături şi limbaj de "carter" ca să înţeleagă telespectatorul mediu. În loc să-l modeleze cumva se coboară la nivelul lui - bun plan.

Interlaken

Cumva în mintea mea Interlaken era asociat cu un circuit de Formula 1. Aveam eu oarece dubii deoarece nu auzisem de Marele Premiu al Elveţiei dar nah...conexiunea exista. Faptul că de fapt circuitul se cheamă Interlagos şi e în Brazilia nu prea conta.

Interlaken e de fapt o staţiune destul de posh de lângă Berna situată, aşa cum îi zice şi numele, între două lacuri - Brienz şi Thun. Ceea ce trece prin Interlaken este râul Aare şi uneşte cele două lacuri după care pleacă mai departe să creeze peisaje frumoase la Berna.

Slow (and very cold) week-end

Povestea week-end-ului trecut în câteva imagini. E vorba de week-end-ul de după urgia care a blocat diverse drumuri prin ţară. Parţial din cauza asta proiectul meu de week-end s-a transformat în "trezeşte-te când poţi şi ieşi din casă la o plimbare".

Noua monedă de 50 de bani

Miscellanea are şi o ramură numismatică astfel că o chestie cum ar fi o nouă monedă de 50 de bani nu poate trece neobservată. Probabil e în circulaţie din 2010 numai că nu am ştiut eu de ea - din moment ce am primit-o ca rest la cel mai de cartier chioşc.

Minunaţi-vă. Nu legat de cât de zgâriat e lacul de pe birou sau cât de out-of-focus e imaginea, ci legat de design-ul piesei.

Nota redacţiei (serioasă - nota, că redacţia rareori e): moneda e o ediţie specială 2011, cu ocazia împlinirii a 625 de ani de la începerea domniei lui Mircea cel Bătrân. Mânăstirea e evident Mânăstirea Cozia.

Ciudad de las Artes y las Ciencias

Ciudad de las Artes y las Ciencias este unul dintre puţinele locuri în care exclamaţia "Amazing!" îşi are locul. E...într-un mare fel. În caz că nu ştiaţi, e în Valencia.

 Ummm, these are the voyages of the starship Enterprise...

Oamenii au secat râul că prea le făcea necazuri şi au chemat pe cineva să construiască ceva în spaţiul proaspăt eliberat. Acel cineva este domnul Santiago Calatrava. Bravo domnule Calatrava, bravo. Sunteţi mult în faţă...

Paris Metro

Dat fiind că nu am chef de altceva, vă livrez toată colecţia de imagini din metroul parizian. O duminică liniştită de Septembrie - am luat metroul la întâmplare şi m-am plimbat până m-am săturat.

Ca să vă faceţi o idee despre ce fel de lene mă subjugă, nici măcar nu alterez ordinea imaginilor...

Unidades limitadas

Întrerupem programul normal pentru...nu ştiu exact pentru ce. O curiozitate să-i zicem. Valencia 2011.

Cine nu cunoaşte limba lui Cervantes...mai jos aveţi o traducere aproximativă bazată pe cunoştiinţele mele limitate de "Que hora es?".

Primeşte crucea binecuvântată (nu e pleonasm? Sau, mă rog, are rost?)

care a fost proiectată să elimine tot răul din viaţa ta (traducere şi adaptare, ce vreţi?)

-şomaj (Se vede că Spania e ţara cu cea mai mare rată a şomajului din moment ce e capul răutăţilor :) )

-datorii (he he, los creditos)

-depresie (ofc, we don't want that)

-vicii (e-he-he...)

-invidie (you say that like it's a bad thing...)

-lipsa de documente (asta cred că e cu dedicaţie pentru imigranţi...că altfel nu pricep de ce e aşa specifică. Mi se pare că e ca şi cum ai zice că rezolvă problemele cu pompa de injecţie de pe Clio)

-probleme de familie (ce aveţi cu Puya şi Sişu măi? De ce vreţi să scăpaţi de ei?)

-boli incurabile (da, aşa, să dăm speranţa)

-ghinion (Generic, dar util. Mai că sun şi eu să iau una)

-necazuri în dragoste (Pfuai, clar! La o parte, să sun!)

Gratis, dar în număr limitat. Se termină mana sau ce?

(nu vă obosiţi să sunaţi, numărul nu e cel corect)

Simply Paris

Motto (la sugestia şi încurajarea publicului): Parisul e frumos, păcat că e vizitat.

Prin septembrie am mai prins o zi frumoasă de plimbare prin Paris. Şi pentru că încep să rămân fără titluri şi pentru că nu se referă la o zonă anume...i-am zis simplu Paris.

-Hmm, am impresia că lipseşte ceva...

-Ce, maestre?

-Mai avem aur rămas de când am poleit gardul la Versailles?

-Da, mai e ceva, dar nu foarte mult...

-Parfait!

Niţel Neuchatel

Dacă tot le-am amestecat, apoi amestecate să rămână. În cele ce urmează, imagini din Neuchatel - urbe făinuţă de pe malul lacului cu acelaşi nume din Elveţia ce recent a împlinit 1000 de ani.